Citat:
În prealabil postat de Jamaica
este obiectiva prezentarea, ceea ce am scris se intampla de 20+ ani si fara o vorba buna si fara oameni in jur te salbaticesti. simt cum ceilalti imi transmit semnale negative asa ca eu le preiau si mai departe tot asta transmit
nu am calitati, sau nimic deosebit.
problema nu este ca sunt comparata, ci desconsiderata, vazuta ca o proasta si asa cum ma vad ei ma vad ceilalti din familie, si vecinii si tot restul inclusiv eu. au o influenta mare ....pt ca sunt si multi. nici cu fratele meu nu ma inteleg ca se crede destept si el nu discuta cu.....mine
|
Citind cele scrise de tine imi amintesc o intamplare traita de mine. Eu am doua fete nascute la un an diferenta, Cand am nascut pe cea mica, una din bunici nu a placut-o de loc, a socotit ca gresesc sa fac inca un copil ca sa aiba cea mare cu cine imparti. Era o forma de egoism, din prea multa iubire pentru prima ei nepoata. Din prima zi cand am venit cu cea mica de la spital a spus, iata un copil urat si stramb. Fireste ca nu era nici urata si nici stramba fata. Au trecut doi ani pana intr-una din zile, cea mica a venit la mine sa imi spuna ceva si in acelasi timp se stramba ( isi stramba gura, ochii parca se scurgeau in jos ) . M-am uitat la ea lung si am intrebat-o: de ce te strambi ? si mi-a raspuns, acea copila de doi ani: pentru ca bunica a zis ca sunt stramba si mereu ma cearta numai pe mine si ma bate si spune : taci tu stramb-o. Am luat atunci fata in brate , am dus-o la oglinda si i-am spus: priveste. Te vezi stramba>? si ea a zis , nu. Priveste , uite ce ochi frumosi ai, uite ce par frumos ai, esti o fata frumoasa, nu tot ce spun oamenii este si adevarat. S-a inseninat fata, si fericita a strigat. Da sunt frumoasa , nu sunt stramba. Si de atunci fata nu a mai suferit, caci stia ca nu e stramba.
Au crescut, astazi sunt mari, iar cea mica e si casatorita.