[cristiboss56]

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetre 29 Iun, 2022

Biserica Ortodoxă îi sărbătoreşte astăzi pe Sfinţii, slăviţii şi întru tot lăudaţii Apostoli Petru şi Pavel. Această serbare a corifeilor ucenicilor Domnului încheie postul dedicat cinstirii lor. După ce am parcurs acest timp de postire din cursul anului bisericesc, astăzi îi sărbătorim „pe ucenicii lui Hristos şi temeliile Bisericii, stâlpii cei adevăraţi şi temeiurile, şi dumnezeieştile trâmbiţe ale învăţăturilor lui Hristos şi ai Pătimirilor, pe mai-marii Apostolilor, pe Petru şi Pavel” (fragment stihiră Litie).


Ei sunt prăznuiţi de Biserică în aceeaşi zi pentru că sfârşitul lor martiric a fost la Roma în ziua de 29 iunie, în anul 67, în timpul persecuţiei împăratului roman Nero. Sfântul Petru a fost răstignit pe cruce, cerând să nu fie răstignit precum Domnul nostru Iisus Hristos, ci cu capul în jos, iar Sfântului Pavel, cetăţean roman, i-a fost tăiat capul.

Părintele profesor Ene Branişte scrie în Liturgica generală că serbarea lor comună este legată şi de „data transferării moaştelor celor doi Sfinţi Apostoli la locul numit ad catacumbas, de pe Via Appiab din Roma, la 258. La Roma era sărbătorită cel puţin din vremea Sfântului Constantin cel Mare; de aici a trecut curând (chiar în cursul secolului al IV-lea) şi în Răsărit, unde este sărbătorită cu deosebită solemnitate, mai ales începând din secolul al VI-lea”.

Pentru lumea creştină, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sunt extrem de importanţi din perspectiva exemplului personal în lucrarea de propovăduire a Evangheliei lui Hristos. Opera lor de evanghelizare este stilizată liturgic de cântările serbării lor prin cuvinte de laudă ce ne spun că ei, „înconjurând toată lăţimea pământului, ca un plug au semănat credinţa şi tuturor au sădit cunoştinţa de Dumnezeu, arătându-le Cuvântul Treimii”. Prin propovăduirea lor lumea a descoperit lucrarea Presfintei Treimi pentru mântuirea neamului omenesc şi a primit Cuvântul revelat din paginile Sfintei Evanghelii.

Activitatea lor misionară este mărturisită de cartea Faptele Sfinţilor Apostoli pe care fiecare creştin e bine să o citească pentru a se bucura de roadele lucrării apostolice a Sfinţilor Petru şi Pavel. Aici vom descoperi locurile pe unde au propovăduit credinţa în Hristos, suferinţele şi greutăţile prin care au trecut pentru a întemeia comunităţi creştine.

Biserica îi cinsteşte împreună pentru a arăta lucrarea lor comună de vestire a Sfintei Evanghelii, lucru subliniat sugestiv pentru conştiinţa unităţii creştine de iconografia atonită în care cei doi Apostoli sunt reprezentaţi îmbrăţişaţi.

„În icoanele lor, cei doi Apostoli sunt reprezentați ținând în mâini Biserica în chipul unei mici biserici bizantine - aceasta, pentru că acești doi Apostoli au fost cu adevărat stâlpii și pietrele de temelie pe care s-a construit sfântul așezământ al Bisericii lui Hristos. Și reuniți amândoi într-o singură sărbătoare, zugrăviți împreună în aceeași icoană, simbolizează unitatea credinței, unitatea Bisericii, care este alcătuită din elemente eterogene: tăierea împrejur - adică evreii, cărora s-a adresat lucrarea misionară a lui Petru - și neamurile - adică idolatrii, pentru creștinarea cărora s-a ostenit Apostolul neamurilor, Pavel” (I.M. Fountoúlis).

Dacă parcurgem textul Sinaxarului din Minei de astăzi vedem că ne prezintă sintetic vieţile celor doi Apostoli. Astfel, despre Sfântul Apostol Petru aflăm că era fratele lui Andrei „cel întâi-chemat” şi erau din oraşul Betsaida Galileei. Tatăl lor era Iona din seminţia lui Simeon. În timpul când Sfântul Ioan Botezătorul era închis în temniţă, Hristos Domnul a mers la lacul Ghenizaret, unde se aflau Petru şi fratele său, Andrei, pe care i-a chemat să-L urmeze. Din acest moment Petru este martor la toată activitatea misionară a Domnului nostru Iisus Hristos. După Învierea Mântuitorului, Petru a propovăduit Evanghelia în Iudeea, Antiohia, Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi în Bitinia, ajungând până la Roma. Aici va suferi moarte martirică din porunca lui Nero.
《Urmează》