Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Frate, smerenia nu se asaza in omul fara rugaciune. Poate cineva sa conceapa asa ceva? Si daca da, ce fel de om e acesta? Ce inraurire poarta in el?
Mijlocul prin care se deprinde omul cu smerita cugetare e insasi rugaciunea.
Ca urmare, pentru a zadarnici rodul vietii duhovnicesti care este smerenia, fireste ca vrajmasul cauta sa impiedice rugaciunea.
Pe de alta parte, cunoastem om smerit care sa nu pretuiasca si sa nu practice cat mai mult si mai indurerat rugaciunea?
Asadar voim smerenie fara rugaciune?
Voim roade fara sa facem nimic? Virtutea smereniei creste cumva in pom? Daca da, fiti bun si aratati-mi si mie dudul acela sa iau si eu un pumn, ca n-o fi foc!
Iar osteneala cuviosilor citati mai sus, nu consta oare din rugaciune, mai intai? Ce faceau ei in nesfarsitele nopti, in nesfarsitele zile, in lungii ani de priveghere si ascultare? Oare nu rugaciunea, mai nainte de orice? Oare nu nazuiau ei dupa rugaciunea neincetata? Oare nu o aveau tocmai pe aceasta prin har? Cum este viata duhului fara rugaciune? este, cumva, smerita?
Ce se intreaba mai intai calugarii care se pretuiesc intre ei? Cumva cum le merge smerenia? Eu stiam ca se intreaba cum le merge rugaciunea. De ce oare? Din smerenie, frate, intrucat treaba crestinului e sa se roage, sa posteasca, sa privegheze inainte de toate. Tocmai eu sa va reamintesc ca semnul dintai al smereniei e nevointa la rugaciune?
Voim sa talcuim Scriptura fara rugaciune? Cand toata Biblia vorbeste, in firul ei esential, despre lucrarea rugaciunii?
Si toate acestea pe acest topic unde se aduna rugatori pentru o fetita bolnava...
Desarte lucruri, desarte.
Pacat.
|
1. Ca sa evit o serie de explicatii despre credinta mea eu ma prezint concis: fundamentalist ortodox.
Asadar, unui traditionalist/fundamentalist ortodox este de prisos sa ii faci o asemenea expunere despre lucrurile elementare ale credintei sale .
Problema a aparut in mometul in care nu ati inteles gestul meu !
Totusi, pt. a va ,,repera" orgoliul , o primesc !
2. Nu faceti confuzia sa credeti ca orice indeletnicire , orice lucrare a vietii duhovnicesti, este si virtute . Limpeziti-va rogu-va notiunile !
Smerenia este virtute , rugaciunea nu , decit cind ai atins calea cea mai inalta , adica rugaciunea neintrerupta (numai atunci dobindeste forta moral-duhovniceasca de a te inalta la idealul numit Hristos)
3. Sfinta Scriptura a fost talmacita o data pt. totdeauna de sfintii bisericii. Un traditionalist nu are el indrasnirea de a talmaci Evanghelia, el face referiri nominalizate sau nu la interpretarile sfintilor .
Si asta sa o intelegeti si sa o credeti fara echivoc !
NB : imi permit sa va propun ceva : nu mai stati sa pinditi postarile pe forum pt. a avea motiv de polemica . Ingaduiti si ieratati mai mult . Stiti ... smerenia , ostoirea (ca inceput al smereniei) despre care tocmai vorbeati ca un practicant al rugaciunii. Ca daca nu ati fi un practicant al rugaciunii atunci ultimul dvs. post nu ar fi decit demagogie vruta elitista .
Daca nu puteti sau nu voiti sa rabdati , sa iertati sau sa ingaduiti mai mult atunci macar incercati sa tolerati cit de mult !
Este o propunere pe care va rog sa nu o luati ca pe un afront. Nici macar recomandare nu voiesc sa fie , ci propunere .
Dar daca nu voiti si nu voiti, atunci puteti da drumul la rugaciune, pe care sa o intariti cu polemica ! Este o varianta mai noua , si 'om vedea ce rezultate da !