[zaharia_2009]

Prin aceasta postare continui parerea celor traditionalisti, a celor care respecta anumite rigori pt. a putea fi pomeniti la Sf. Liturghie .
Dar mai intii sa observam un exemplu : stim ca Sf. Euharistie este numita de Sf. Vasile cel Mare "doctoria vietii si a nemuririi", adica, pe linga multele ei valente lucratoare si tamaduitoare in om o are si pe cea de leac, de medicament. Dar pt. primirea acestui medicament trebuie sa fim "apti", pregatiti intr-un anume fel pt. a putea lua contact cu el (mirinda cea pt. noi , in contact nemijlocit in Sf. Potir cu insusi trupul si singele Mintuitorului sau macar in chip liturgic, duhovnicesc, prin pomenirea in ecteniile Liturghiei) si mai ales trebuie sa ne-o dorim noi insine , sa vrem aceasta, sau macar sa fim de acord cu cei care vor sa ne faca acest bine si nicidecum sa fim indiferenti, dispretuitori sau chiar imopiotriva.
Atunci cind un om este bolnav el merge la doctor sa se vindece dar tratamentele sunt de diverse tarii si pot avea chiar reactii adverse sau contraindicatii pt. persoanele care prin multele lor particularitati nu pot suporta , nu pot accepta, dintruinceput un medicament "forte/puternic" . Sau , daca, din neatentie sau ignoranta tratamentul s-a administrat, pe principiul ca "este atit de tare si de bun" incit vindeca pe oricine, oricum, si astfel au aparut reactiile adverse, accidentele, atunci "terapia" se intrerupe imediat si brusc deoarece chiar daca medicamentul este imbatabil , prin administrarera necugetata , el a facut rau mult.
Asa cum se intimpla intotdeauna in medicina cea de toate zilele , si pt. asta tratamentele se fac cu multa judecata, cu discernamint, individual pt. fiecare pacient (deoarece se trateaza bolnavi, oameni , si nu boli !!) tot astfel se petrec lucrurile si in "medicina" duhovniceasca

Dar de departe, si peste toate lucrurile care ar putea fi luate in seama , nu trebuie sa uitam ca peste vointa omului nu se poate trece . Dragoste cu sila nu se poate face bine !
Este insa adevarat ca istoriografia bisericeasca cunoaste si cazuri , mai ales de mame pt. copii sai, in care impotriva tuturor preceptelor canonice , acestea au staruit in a pomeni pe fii lor pina ce si-au revenit ... dar, dar, cu buna stiinta si incuviintare a duhovnicului . Altminteri , putem face mai mult rau !

Si acum 2 argumente cunoscute de toti, dar spuse spre amintire :

1. "... nu aruncati margaritarele voastre inaintea ciinilor si a porcilor ca nu cumva intorcindu-se si calcind pe ele sa va rupa pe voi ..."

2. Orice om, mirean , monah sau cleric, fara nici o deosebire , atunci cind se pregateste de unirea fizica si reala cu Hristos ( atentie si la impartasirea in duh prin pomenirea la Sf. Proscomidie si deci prin punerea in comun a mirindei tale cu trupul si singele lui Hristos in Sf. Potir !) rosteste astfel :
" Cred Doamne si marturisesc ca Tu esti cu adevarat Hristos , Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care ai venit in lume sa mintuiesti pe cei pacatosi ..."
" Cinei Tale celei de taina , Fiul lui Dumnezeu, astazi, partas ma primeste , ca nu voi spune vrasmasilor Tai Taina Ta, nici sarutare Iti voi da ca Iuda; ci ca tilharul marturisindu-ma , strig Tie : pomeneste-ma Doasmne, intru imparataia Ta !"

Si chiar daca uitam sau desconsideram orice canon, asemanare cu alte situatii similare sau povete ori indemnuri de buna rinduiala si dreapta socoteala , atunci macar sa meditam la fiecare cuvint al acestei rugaciuni si sa comparam, sa verificam cit putem de bine daca cei pe care voim sa ii pomenim la cea mai importanta slujba din biserica ortodoxa sunt macar pe aproape de cum spune rugaciunea .


Asta este parerea mea , asa cred si si fac chiar cu copii mei care au o dorinta nemasurata de modernism, cu toate ca ei au facut religia in scoala.
Dar nu ii las de izbeliste ci ii pomenesc la alte slujbe , decit la Liturghie. Daca medicamente prea tari nu pot suporta , atunci macar sa ii ajutam repetat cu medicamente mai usurele dar care sunt tot spre binele lor !