Domnule, cu patimele nu merge asha de simplu adica sa le intorci in firea lor normala, ca patimile sunt cele mai viclene obijnuintze, robii, intrate adanc in invatzatura de reflex, de indemana a fiecaruia shi daca te iei de vre-una din ele sar toate shi manioase te trag la loc in mocirla interioara iar atunci cand ca sa te pacaleasca vreuna se lasa biruita este pentru ca sa capete mai multa putere in ignorantza pe care i-o acorzi rasarind intr-o alta fatzeta dupa ceva vreme... deci lupta cu viclenele shi viclenii patimilor nu inseamna ca sunt doar partzi ale sufletului tau ci sunt shi amestec cu draci, cu duhurile spurcate, cu smarcurile de focuri ale placerilor.... shi tu neavand ochi sufleteshti formatzi shi curatzitzi nu-i vezi, nu le vezi cum te lucreaza shi oricum nici n-ai puterea sa luptzi ca mai degraba firea stricata se aliaza cu ei shi lucreaza uneltirea impotriva ta prin uneltirea impotriva aproapelui tau. Asa ca pedealta parte la oriceora ashtia te pot dobora shi inhaita in oastea lor de antihrismici.... deci nadejdea pentru scapare nu sta in noi, ca neputincioshi suntem in toate, cel putzini aia cu care ma aseman eu, ca parca muma ar fi devina ca m-a plamadit din lashitate, dar asta defapt se invatza, deci ce sa faci cat timp ochii shi urechile sufletului ne sunt acoperite de tina, strivitzi sub jongleriile shi scamatoriile patimilor... poftelor nefireshti ale superegoului....
Iar ce credem noi ca este firea curata, intoarsa din patimi nu este decat alta amagire, alte forme de inshelare ca patimile doar cu asta se ocupa, cum sa poata mai multa vreme sa te tzina captiv, prostit, orbit, sa te stapaneasca shi apoi sa te predea deavolilor....
Noroc ca mai se roaga sfintzii pentru noi ca altfel am cadea seceratzi ca spicele de pe holda sub shenilele mashinilor astea uriashe de produs bunastare...
Patimile sunt grele shi dureaza ani, sau chiar zeci de ani.... iar cand crezi ca ai scapat, ca tzi-ai recapatat firea, atunci cazi cel mai amarnic fiindca abea atunci cazi in marea shi monstruoasa inshelare... deci cum sa constatzi altfel ca ai scapat de patimi decat privind in ochii aproapelui shi sa realizezi cat de mult il faci sa sufere, abea atunci realizezi ca ai scapat...
Iar Cea care a restabilit firea cazuta a omului este Maica Precista, deci fara ajutorul ei, nici nu vei shti cum este firea ta adevarata, deci nici sa-tzi treaca prin minte ca vei reushi fara ajutorul ei sau fara ajutorul lui Hristos...
"Toate tainele tale sunt mai presus de fire... Ceea ce esti cu curatzia pecetluita shi cu fecioria pazita, miluieshte-ne pe noi, maica Domnului nostru Iisus Hristos"
este un citat foarte aproximativ dintr-o rugaciune....
parerea mea este ca toata viatza ar trebui sa respingi patimile dar niciodata nu potzi fi sigur ca le-ai respins fiindca n-ai de unde sa shtii daca nu cumva defapt tu ai cazut in ele shi te destrabalaseshi cu ele ca nu-tzi dai seama ca astea doar te-au facut sa te crezi invingator cand defapt iarashi te-au pacalit sa itzi petreci prea linishtit vremea pentru desfraul dezastrului firii sufletului tau... in smerenia smintita... retras in peshtera orgoliului cel vrednic... in zgarcenia shi invidia de a faptui vre-un bine... in lipsa oricarui interes de a trai vre-o dragoste curata... fiind paralizat shi drogat deci sub anestezia celui rau care te imbiba cu pofte lumeshti shi slava de la oameni....
cum deci sa-tzi schimbi pornirile rele ale sufletului, cum sa le transformi, cum sa le intorni in lucrarea lor fireasca, cum sa traieshti in simplitate intr-o viatza fara prihana cu aceste puteri ale sufletului shi mintzii?.... ce suntem noi vrajitori? Acest lucru suna atat de frumos, sa traieshti in firea curata shi neimpatimizata, dar pana acolo e cale lunga, care se cashtiga cu fiecare ceas, cu amar, cu rushine multa, zic shi eu banuind ca asha o fi, eu care in viatza mea n-am prea fost in stare sa cashtig ceva... nici la jocurile sportive, nici bani pentru a ma intretzine sau a avea un sens ceea ce fac, in viatza de familie dezastru ca nu sunt in randuiala, iar nenorocirile nu le mai amintesc ca iar vorbesc doar despre mine, ma plang mere dar mai mult ca sa ma laud ca shi asha nu fac nimic sa-mi inving pornirile patimashe... de a cashtiga vrednicie in ochii oamenilor, sunt ca un sclav pe plantatzie shi culeg bumbac pentru a face fericit pe stapanul meu cel nemilostiv, pe patima slavei de sine....
OvidiuO, deci ce parere ai dumneata ca este simplu? Viatza ne trece pe sub nas shi ma vad doar ca stagnez shi ma cufund... cum spunea shi Nichita intr-o poezie
Tonul
"......
Ma voi supune la dezobisnuire de
felul meu de-a fi,
dar nu la parasire,
ce-o tine-n dansul verbul lui a fi.
M-oi dezobisnui si eu de trup,
nascand un Fat-frumos al verbelor,
cum lupul s-a dezobisnuit de lup,
de foame.
......."
si o vorba din alta
"iar el nici macar nu se incepe..."
asha este shi cu sufletul meu......
|