Citat:
În prealabil postat de DragosP
Chestia cu "duhovnic bun" sau "duhovnic rău" cred că vine mai mult din mândria noastră nemăsurată care ne face să credem că putem cântări bunătatea sau răutatea duhovnicească a cuiva.
|
Nu cred ca vine din mandrie, ci din necunoasterea lui Dumnezeu datorata departarii noastre de Dumnezeu, datorata nu numai pacatelor noastre (care se iarta periodic la spovedanie) dar mai ales datorata absentei adevaratei pocainte (a adevaratei metanoia), a adevaratei schimbari a modului nostru de raportare fata de Dumnezeu si fata de lume (care face ca noi sa pacatuim iar, sa fim intr-o perpetua stare de pacat, de departare de Dumnezeu).
Cand in inima sa omul alege cu adevarat sa il caute pe Dumnezeu, alege schimbarea pozitiei sale intr-una in care sa isi doreasca din toata inima sa il cunoasca pe Dumnezeu, il cauta pe Dumnezeu din tot sufletul, cu toata fiinta sa, cu toata ardoarea, atunci Dumnezeu face toate pentru om, si micsoreaza El intr-o clipita distanta dintre om si El, si trimite omului Darurile Sale, care il lumineaza pe om dandu-i intelegere, crediinta si pocainta (caci adevarata metanoie este, cred, un Dar de la Dumnezeu pe care omul trebuie sa il pastreze, sa il doreasca astfel incat sa se straduie sa lucreze in aceeasi directie in care vrea Dumnezeu).
De aceea, daca un om il cauta pe Dumnezeu (doreste cu toata fiinta sa sa il cunoasca), atunci, Dumnezeu va vorbi prin gura oricarui duhovnic si va face pe orice duhovnic sa fie cel mai bun, si Insusi Dumnezeu va indruma pasii credinciosului catre cel mai bun duhovnic posibil pt acela!