View Single Post
  #4  
Vechi 03.05.2013, 17:56:45
Barsaumas
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan Vezi mesajul
Preocupat în mod evident de redarea coeziunii religioase a Imperiului, Teodosie alege să elimine definitiv celelalte facțiuni creștine,

însă eșecul autorităților ecleziale de a ajunge la un consens dogmatic și chiar administrativ îl forțează pe Teodosie să definească el însuși în linii mari o formulă de credință, în baza căreia să poată susține ortodoxia și catholicitatea Bisericii și, implicit, a Imperiului.

Edictul apare ca un act întemeiat strict pe exprimarea voinței imperiale,
voință înzestrată cu caracter și putere de lege,
fără să fie confirmarea solemnă a deciziei dogmatice a vreunui sinod convocat în prealabil sau să fie rezultatul unei colaborări directe cu reprezentanți ai Bisericii, deși ține seamă de decizia unui sinod local (Antiohia 379).

Ca și predecesorii săi, Teodosie favorizează în mod vizibil o anumită facțiune, dar, spre deosebire de ei, suspendă orice formă de toleranță, chiar și pe cea aparentă, pe care o afișau Constanțiu și Valens. Prin emiterea acestui edict, el părea să unească în persoana sa puterea civilă și bisericească, realizând o strânsă legătură între stat și Biserică, opera sa religioasă fiind crearea statului ortodox, exercitând pe mai departe, în mod tacit, statutul de pontifex maximus la care tocmai renunțase.
Practic, Teodosie proclama că nu există toleranță în ceea ce privește credința:
este o singură religie de stat obligatorie, a cărei dogmă este fixată de împărat, care o impune supușilor săi, el devenind în această situație „proestosul” sau patronul ecumenicității creștine, pe când ierarhii și sinoadele aveau în grijă Ortodoxia și unitatea Bisericii...

Edictul de la Tesalonic marchează de departe augmentarea autorității imperiale, dar și escaladarea despotismului imperial. Teodosie depășește formalitatea unei simbioze căzute în derizoriu și emite în propriul său nume, din rațiuni de stat firește, o mărturisire de credință care se bucură de valabilitatea unei legi imperiale, iar pe baza acesteia
se căuta restabilirea unității religioase și a coeziunii administrative în partea răsăriteană a Imperiului.

Mai multe precizări în acest articol:
http://www.revistateologica.ro/pdf/Boicu%20ro.pdf
Multumesc pentru postare. Da, excelent articolul. Rezulta cu claritate ca acel gest imperial nu avea nimic de-a face cu credinta, decit cel mult ca pretext, fiind un totalitarism religios de cea mai proasta factura. Parintii Bisericii ar fi trebuit sa protesteze. Dar de, aveau si ei limitele lor...
Ma pot pune in locul unui "pagin", dintr-o familie "convertita" cu forta/de nevoie/de frica, dupa acest edict, care, mai mult ca sigur, si-a jurat sa ajute orice miscare subterana anticrestina si antiimperiala. Normal. Si se mira unii de existenta si cerbicia indreptatite a conspiratiilor anticrestine de-a lungul istoriei...Pai uite de ce sunt, si indirjite pe deasupra: fiindca nu are ursul coada. Poate stramosi ai membrilor lor, la propriu, pagini si evrei, au fost tratati inuman pe vremea unor asa edicte criminale. Normal ca oamenii in cauza sapa cu entuziasm, generatii dupa generatii, principalul beneficiar pe termen scurt al acelor edicte, anume partea lumeasca/organizata/vazuta a Bisericii. Le poate gasi cineva o vina?
Dar, sa revin la o privire rece si cerebrala asupra edictului in sine. Multumesc pentru postarile de pina acum, fratilor!

Last edited by Barsaumas; 06.05.2013 at 00:40:49.
Reply With Quote