Citat:
În prealabil postat de antoniap
Sfatul de a nu pacatui prea mult trebuie inteles duhovniceste. Nu-i poti cere unui om sa nu mai pacatuiasca deloc. Niciun duhovnic nu cere asa ceva. De ce? Simplu. Pentru ca omul e om si greseste cu vorba, cu fapta sau cu gandul. Omul lupta cu pacatul, lupta sa ajunga la nepatimire, spovedindu-se si caindu-se pentru pacate. Daca-i spui unui om patimas sa nu mai pacatuiasca deloc, poti obtine efectul invers. Daca incerci sa-l intelegi si sa-i ceri mai intai sa lupte cu pacatele mari, ai sanse sanse de a fi ascultat.
Iisus stia ca suntem neputinciosi cu trupul si cu sufletul si de aceea S-a rastignit: ca sa ne ajute sa ne mantuim.
Asa e lupta duhovniceasca. Luptam mai intai cu pacatele mari, apoi si cu cele mici, caci si acelea pateaza haina botezului. Si un gand urat e un pacat. Si o vorba urata ori patimasa.
|
Din orice traznaie putem scoate ceva "duhovniceste" daca apelam la cine stie ce giumbuslucuri intelectuale.
Dumnezeu ne cere sa fim sfinti, adica sa nu mai pacatuim deloc.
Ce putem noi sa realizam efectiv AZI, e partea a doua.
Ca sfant de o viata insa, tinta trebuie sa fie Hristos.
E mai bine sa pui standardele la 100% si sa realizezi 90% decat sa le setezi la 50% pentru ca mai mult ca sigur n-ai sa treci de 40%.