[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

Iar cu privire la „Extra Ecclesiam nulla salus”, asta nici măcar nu este o dogmă. Însă felul în care este interpretată această afirmație de către diferiți teologi face diferența.

De fapt este intre invataturile Bisericii, asa cum am dat pe celalalt topic. Este si una din invataturile de baza ale crestinismului, pentru ca Iisus S-a intrupat pentru ca nimeni nu se mai putea mantui si a facut Biserica Sa tocmai pentru a se putea mantui oamenii. Asta e rostul Bisericii si a crestinismului, daca ii negam acest rol practic nu ar mai ramane nimic, doar o filozofie, ar insemna ca oamenii nu au nevoie de Biserica si nici macar de Hristos.
Si tot adevarata e ca toti sfintii au crezut aceasta invatatura, multi afirmand-o. Doar in perioada aparitiei modernismului, din cauza ca denominatiunile protestante erau motorul si conduceau miscarea ecumenista, s-a pus problema acceptarii si de catre ortodoxie a lor. Pentru ca ei nu doreau sa renunte la nimic din invatatura lor, ce s-au gandit unii ortodocsi, sa facem noi concesii, daca ei nu vor. Si asa au aparut unii chiar teologi care nu puteau modifica dogma, ca si ei stiu ca nu se prea poate, dar au incercat sa o modifice subtil, de exemplu dand alt inteles dogmelor, Bisericii, ereziei, adica acele invataturi care combateau si excludeau invatatura altor culte. Vedem de fapt tot un sincretism, dar mai subtil exprimat.

În prealabil postat de N.Priceputu

Eu îți spun că în Biserica Ortodoxă coexistă concepții diferite dintotdeauna, însă ceea ce păstrează unitatea Bisericii este sobornicitatea, faptul că hotărârile și mărturisirile de credință se fac în sinod. Deci atâta vreme cât neo-patristicii nu sunt excluși, ba chiar sunt luați în considerare în sinoade, teologia lor nu este greșită.

Aici am scris eu ceva gresit in mesajul precedent, am vrut sa scriu teologi post-patristici si am scris teologi neo-patristici. Teologii neo-patristici au vrut de fapt sa readuca la lumina scrierile sfintilor. Teologii post-patristici incearca sa reformeze invatatura sfitilor si a Bisericii, in acord cu invataturile moderniste. Au existat conceptii diferite, dar in alte privinte, poate practici, in privinta dogmei nu fost invataturi diferite decat daca era o invatatura neortodoxa, asta doream sa spun. Iar eretici sunt cei condamnati de un sinod, nu puteam sa consideram pe cineva eretic, dar putem spune ca o invatatura e gresita.

În prealabil postat de N.Priceputu

Fără teologii ultimelor decenii, între care mulți din diaspora rusă, mă tem că Ortodoxia s-ar fi închis și mai mult în sine însăși, ar fi respins și mai mult știința și ar fi sfârșit într-o fundătură, respingând în cele din urmă evidențele. Ei au adus un suflu nou, de care Ortodoxia avea mare nevoie, și care consider că de la Duhul Sfânt este.

Asta e de fapt imposibil, niciodata ortodoxia nu are cum sa ajunga intr-o fundatura, Biserica nu are cum a fie biruita, are ca si conducator pe Hristos. De asemenea, ortodoxia nu a respins stiinta niciodata, asta a fost o problema la catolici. Dimpotriva in Rasarit si la Constantinopol erau marii invatati pana la caderea lui. Sfantul Fotie cel Mare e considerat de exemplu unul din cei mai mari invatatati din timpul lui. Se mai scrie ca dupa venirea turcilor invatatii au plecat in apus, asa putand fi posibila aparitia Renasterii. Tot aici putem aminti ca in apus catedralele au inceput sa fie construite dupa ce cruciatii au ajuns in rasarit. Niciodata ortodoxia nu are cum sa se opuna adevarului, fiind chiar adevarul.
Dar probabil e adevarat si ce spui, fiecare contributie e de folos, inclusiv raspandirea invataturii sfintilor.

În prealabil postat de N.Priceputu

Or fi și idei vehiculate în protestantism, cum spui, mai ales că părintele Stăniloae, de exemplu, a citit și s-a referit mult la scrierile unor teologi și filosofi occidentali. Dar toate le-a raportat la Sfinții Părinți, pe care-i cunoștea ca nimeni altul, dând interpretări profunde.
Însă eu nu văd o diluare a credinței prin contribuția lor ci, din contră, o întărire. Bine ar fi să asculți predicile părintelui Galeriu (sunt pe arhiva ortodoxă), care în aceeași linie a neo-patristicilor se încadrează, și să vezi acolo cuvânt cu putere și profunzime, deschidere dumnezeiască către știință și către toți oamenii. Și toate pornind mereu de la tâlcuirile Sfinților Părinți.

Idei din protestantism gresite sunt doar cele ce difera de invatatrua gresita, altfel si protestantii mai pastreaza unele invataturi corecte. Parintele Staniloae nu a afirmat invataturi diferite de ortodoxie, se deosebste chiar si de teologii neo-patristici, fie si pentru faptul ca el a fost si preot si a avut experienta inchisorii, care ajuta pe un om sa creasca spiritual. De asemenea, Parintele Galeriu era tot preot, nu doar scriitor, chiar eu am dat o intelegere a parintelui in legatura cu faptul ca cei din fara ortodoxiei ar avea mai putin sanse decat cei ce se nasc in ortodoxie.

În prealabil postat de N.Priceputu

Trebuie înțeles că ce au făcut și fac acești teologi nu e o modernizare, nu e un „aggiornamento” în Ortodoxie. Este chiar o regăsire a Sfinților Părinți, de care ortodoxia se îndepărtase în ultimele secole, fiind mult influențată de scolastică și chiar și de arta catolică. Prin ei își regăsește specificitatea, Duhul în care respira la început.

Asta a fost intentia scriitorilor neo-patristici, iar unii din ei chiar asta au si facut fara sa reinterpreteze invatatura ortodoxa. Dar cativa nu, iar cei post-patristici au cautat chiar sa o "aggiorneze" pentru a se potrivi cu cea modernista. Iar Duhul era acelasi, sa nu uitam ca avem sfinti in toate perioadele, sfinte moaste la fel, etc. Cum ar putea sa fi ajuns intr-un impas sau regresie cand in secolul XIX avem mari sfinti teologi, ca de exemplu Sfantul Serafim de Sarov, Sfantul Ignatie Briancianinov, etc.?