Conchid ca e potrivit sa sustinem ca nu e nici o diferenta intre dragostea omului si dragostea omului din Biserica, intre dragostea ateului sau a paganului si dragostea omului crestin.
Ca dragostea lui Pavel, cel mort si in care viaza Hristos, este aceeasi cu dragostea lui Pilat din Pont sau, poate, a lui Hitler (care a iubit si el ceva, "din tot sufletul", nu-i asa?).
Ca dragostea trupului este aceeasi cu dragostea duhului. Si inca, a duhului indumnezeit.
Ca sfintii care s-au nevoit toata viata pentru a ajunge partasi la Dragostea Domnului ar fi putut foarte bine sa stea acasa si sa iubeasca linistiti, "divin".
Ca dragostea este impenetrabila la harul lui Dumnezeu. Nu sufera nici o modificare sub actiunea Energiei necreate, sub mangaierea Luminii.
Ca nu se reinnoieste si nu isi schimba nimic prin Botez si prin toate Tainele si prin pazirea smerita, jertfelnica a Poruncilor.
Ca si cu Dumnezeu in impreuna-lucrare si fara Domnul, tot aia e. Totul e sa iubim.
Pe scurt, ca in viata omului Dumnezeu e o variabila neglijabila. Ne putem descurca foarte bine si fara El, iubim si fara El.
Si ca Jertfa Mantuitorului si Invierea Lui nu au impact asupra dragostei unui om sau altul. Care dragoste, fiind a omului, ma scuzati, a Omului, a acestui dumnezeu numit Om, se descurca si singura si nu are nevoie nici de Mangaietorul nici de Hristos nici de Tatal.

Asta doriti sa credem, de fapt?
(Urmand sa aflam si ca, de fapt, nici nu murim. Banuiesc bine?...)

Totusi, incercind sa extrag ceva pozitiv in pledoaria dvs., cred ca e folositor sa tanjim dupa omul originar, cel dinainte de primul pacat. (Ne ajuta sa prindem curaj la pocainta si sa nadajduim tare in Domnul.)
Dar sa negam ca intre timp a avut loc o micuta si delicata muscatura din mar (delicata trebuie sa fi fost muscatura copilei cu numele Eva), cu toate consecintele acestui gest asupra firii omenesti...
Sa mai negam si ca Tatal a dat pe Unicul Sau Fiu ca Jertfa, dupa nenumarate Legaminte pe care omul le-a tot incalcat, pentru a reinfrumuseta firea mutilata, prin pacat, a omului si a da posibilitatea refacerii chipului originar, desfigurat intre timp, sa negam si Invierea si puterea mantuitoare a lui Hristos Care, prin Duhul, "pretutindenea este", plinind..........................

Spuneti dvs, cum numiti astfel de lucruri?
Ce alternativa ne propuneti, de fapt?