Citat:
În prealabil postat de pacatoasa..
Am zis in primul mesaj pricina pentru care nu am zis celelalte pacate:" Eu, de la 7 la 14 ani, am fost paralela cu biserica. La 14 ani m-am spovedit la cel ce acum imi e duhovnic; la acea spovedanie nu stiam practic nimic, raspundeam doar la ce ma intreba el. Si desigur ca au ramas o gramada de pacate nespuse. Cand m-am spovedit datile urmatoare, am zis numai pacatele ce le-am facut de la ultima spovedanie pana in momentul in care voiam sa ma spovedesc din nou."
Va multumesc ca va pasa.
Ma intreb mereu: de ce mi le-am amintit chiar acum? daca nu va mai vrea sa fie duhovnicul meu si ma va lasa pe drumuri? Mi-a demonstrat faptul ca ma iubeste si tine la mine, iar acum il voi intrista. Credeti ca ar fi mai bine sa vorbesc cu el inainte? Mentionez ca sunt doar o simpla adolescenta, desi nu stiu ce importanta ar avea asta
|
Ti le-ai amintit!!! Asta este important, draga mea! Nu te mai intreba de ce tocmai acuma! Chiar nu are rost! Du-te si le marturiseste... Duhovnicul nu se va intrista. Dimpotriva, se va bucura sa vada ca te preocupa sa descoperi in tine omul cel nou! Si este imbucurator ca o faci la o varsta atat de frageda! BRAVO!!! Nu te necaji, pentru ca nu ai de ce!