[vsovi]

4. Ce ne mai puteti spune despre creatie si despre crearea omului
......

Dumnezeu a creat trei ceruri. Cerul intai este vazduhul; al doilea este eterul - un fel de foc deasupra vazduhului; si al treilea cer este cerul ingerilor. Aici a fost rapit Sfantul Apostol Pavel si " a auzit cuvinte de nespus pe care nu se cuvine omului a le grai " ( II Corinteni 12, 2-4 ) . Aici este raiul.

Eu cred că Dumnezeu a creat 9 Ceruri de toate şi la al 3-lea a fost răpit sf. Ap. Pavel. N-am auzit ca să existe un foc deasupra văzduhului numit eter ci există cerul credinţei diferit de văzduh iar cerul îngerilor este şi cerul nostru căci ei practic fac legătura între cele veşnice şi cele vremelnice prin acest cer prin care şi noi cumunicăm cu ei.

Omul a fost creat de Dumnezeu, dupa chipul si asemanarea Sa.

Absolut bineînţeles. Dacă cercetezi duhovniceşte îţi poţi da seama de asta.

El este singura faptura pe care a zidit-o Dumnezeu cu mainile Sale, iar nu numai prin cuvant, ca pe toate celelalte. L-a creat apoi cu sfatul celor trei persoane ale Prea Sfintei Treimi, ca zice la Facere : " Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra " ( Facere 1, 26 ) .

Da, bineînţeles... aşa este scris.

Trupul omului a fost creat din pamant, iar sufletul lui a fost insuflat de Dumnezeu in chip nevazut.

Păi a suflat suflare de viaţă asupra pămîntului şi aşa s-a făcut acel pămînt un suflet viu. Deci nu era nimic ascuns, nimic nevăzut ci Dumnezeu şi animalele şi plantele create anterior erau martore la această minune.

Omul este compus din doua parti - trup si suflet - dihotomism, asa cum ne invata Biserica noastra Ortodoxa; iar nu din trei parti - trup, suflet si duh- trihotomism, cum invatau unii scriitori bisericesti vechi.

Defapt omul are 3 părţi: Minte, Suflet şi Trup al cărui centru şi al cărui mijloc este Inima. Deci 3 TREI şi nu două. Deci nici două şi nici trei cum zic scfriitorii.

Omul are duh, adica suflet animal ca toate vietatile, din care izvorasc puterile firesti ca : puterea seminala, cea crescatoare, de hranire, de conservare, instinctele etc.

Cu mica diferenţă că la celelalte vieţuitoare duhul lor de viaţă a apărut din Cuvîntul rostit de Dumnezeu pe cînd omul a primit Duh de suflere de viaţă din Duhul Cuvîntător al suflării de Viaţă a Domnului.

Dar sufletul animal al omului apartine trupului si nu trebuie sa-l confundam cu sufletul de origine divina creat de Dumnezeu in om, care se uneste cu trupul in clipa zamislirii si se duce la cele vesnice prin moarte.

Păi de aici rezultă că omul ar avea defapt două suflete. Nu cred. Orice om are şi el un singur suflet ca orice animal şi acesta, deşi are origine Dumnezeiască de suflare de Viaţă şi nu doar de Cuvînt acum e orbit de păcat şi e împins la rele din mîndrie prin tot felul de minciuni şi ispite. De unde să apară în om două suflete? Unul trupesc şi altul altceva de care nu suntem conştienţi? Trupul nu are niciun suflet ci doar o inimă. Omul are suflet. Deci fiecare om nu are decît un singur suflet, o singură minte şi o singură inimă. Vai de ele dacă în ele păcatul a ajuns stăpîn şi necredinţa ''Dumnezeu''.

Trupul se va reuni cu sufletul la judecata viitoare, insa va invia induhovnicit, iar nu cum a fost pe pamant.

Care trup se va reuni căci din el la unii rămîn doar oasele sau cenuşa?
Eventual le va face Dumnezeu din pămînt alte trupuri aşa că nimeni dintre păcătoşi nu scapă de judecată. Cît de înduhovnicit va învia fiecare asta rămîne de văzut... doar dacă între timp, de la moarte şi pînă la înviere a auzit Cuvîntul şi a crezut şi atunci da, un mort înviat o să învie şi cu trupul înduhovnicit... altfel învie la fel sau mai rău, cu mai multă nepăsare şi indolenţă.

Omul incepe de pe pamant sa guste si sa traiasca cele ale cerului, caci inca de pe pamant materia omului se indumnezeieste, se lumineaza la fata, se dezbraca de cele pamantesti si se imbraca in cele ceresti, asa cum au fost sfintii. Caci " zidirea toata suspina, asteptand innoirea firii omului " ( Romani 8, 22-23 ) .

Da sigur, se dezbracă de necredinţă şi păgînisme şi se îmbracă în cele cereşti ale Credinţei în Cuvîntul lui Dumnezeu.

Dumnezeu a facut trei lumi : o lume de jos, unde este numai intuneric, vapaie de foc si tartar, in care se chinuiesc diavolii si sufletele celor pacatosi.

N-a făcut Dumnezeu astfel de urîciuni ci este scris că toate erau bune şi frumoase şi că Dumnezeu se odihnea în toate cele pe care le-a făcut.

Iadul a fost creat in clipa caderii ingerilor rai.

Iadul nu a fost creat ci acolo au căzut ei departe de Dumnezeu deci iadul nu l-a făcut Dumnezeu ci ei înşişi sunt iadul şi au căzut ca plumbul departe de Dumnezeu unde se chinuiesc în necredinţă şi nepăsare.

A doua lume, numita amestecata, adica pamanteasca, unde este amestecat binele cu raul, bucuria cu intristarea, fapta buna cu pacatul, placerea cu durerea, viata cu moartea. Aici pe pamant se trudeste omul sa scape de pacatesi de iad si sa dobandeasca mantuirea prin fapte bune si pocainta.

Defapt iadul este peste tot şi mai jos şi aici. Oriunde unde este păcat şi oriunde nu este Credinţă este iad... doar că noi nu ne dăm seama. Nu există în creaţie locuri distincte ci omul credincios sfinţeşte locul şi dracul rău spurcă locul.

Aici placerea vietii sau a nuntii se rasplateste cu durerea, cu chinurile nasterii si cresterii de copii. Altfel nu este mantuire. Ca spune Sfantul Maxim Marturisitorul : " Cine fuge de durerile veacului de acum, are parte de durerea cea vesnica " .

Aici e vorba nu de nunţi sau de creşteri de copii ci de fuga de Dreptate şi de Adevăr dar mai ales de fuga de Cruce!

A treia lume este raiul si imparatia cerurilor. Acolo este numai bucurie, cantare, lumina si viata vesnica.

Păi şi aia se lucrează prin Credinţă şi se întreţine tot prin ea şi nu este aşa o fericire din care nimeni nu poate să cadă. Şi de acolo poţi să cazi dacă faci păcate şi faci rele. Cazi exact ca Adam şi Eva din Raiul primordial. Veşnicia cea bună se lucrează mereu împreună cu Dumnezeu şi după lucrare se odihnesc credincioşii împreună cu Dumnezeu. Şi aşa cum ai fost pe pămînt aşa vei fi şi în veşnicie... doar că acolo vei primi şi vei simţi mai bine toate bunătăţile dăruite de Dumnezeu celor smeriţi... nu te mai încurcă glumea şi vremelniciile. Nu există un Rai unde se intră şi se stă cu pile. Oricine nu aduce roadă cade şi de acolo aşa ca Lucşifer... foarte departe de Dumnezeu... căci este loc destul în creaţie. Însă oricînd este loc de pocăinţă... şi ea te poate aduce înapoi pe Cale. Deci să nu deznădăjduim prea mult cînd cădem sau cînd vedem cît de des ne permitem să risipim căzînd astfel... din Rai.

41. Pentru ce a creat Dumnezeu lumea cea vazuta si nevazuta ?

Dumnezeu a creat intreaga lume vazuta si nevazuta numai din negraita Sa dragoste si bunatate ( Psalm 32, 5; 64, 9; 135, 1; 103, 14-29; 146, 8-9 ) . Si iarasi, Dumnezeu a creat lumea cea vazuta si cea nevazuta spre slava Sa ( Psalm 18, 1-2; 96, 6; Romani l, 20; Sfantul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simtiri, cap. 11 ) .

Bineînţeles... doar că slava Sa minunată nu este o slavă deşartă egoistă ci este şi ea un fel de Dragoste Credincioasă smerită, feciorelnică şi foarte curată, bună şi Tainică... fiind prin asta mult mai mare ca însăşi Dragostea mai mare cumva ca ea însăşi dacă se poate spune aşa ceva, iar numele ei e Desăvîrşirea.