[cristiboss56]

O, cum trebuie cerut Domnului ca El sa dea sufletului smerit pe Duhul Sfant! Sufletul smerit se bucura de o mare pace, dar sufletul mandru se chinuie pe sine insusi. Omul mandru nu cunoaste iubirea lui Dumnezeu, e departe de Dumnezeu. Este falos pentru ca e bogat, sau invatat sau slavit, dar nu stie nefericitul, saracia si caderea sa, pentru ca nu cunoaste pe Dumnezeu. Dar Domnul ajuta pe cel ce lupta impotriva mandriei sale sa biruiasca aceasta patima.
Domnul a zis: “Invatati de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima” (Matei 11, 29) Spre aceasta nazuieste sufletul meu zi si noapte. Il rog pe Dumnezeu, pe toti Sfintii din Cer si pe voi toti care cunoasteti smerenia lui Hristos, – rugati-va pentru mine ca sa se pogoare asupra mea duhul smereniei lui Hrislos dupa care sufletul tanjeste cu lacrimi. Nu pot sa nu tanjesc dupa aceasta smerenie pe care sufletul meu a cunoscut-o prin Duhul Sfant; dar am pierdut acest dar si, de aceea, inima mea e intristata pana la lacrimi.
Stapane preamilostive, da-ne duh umilit ca sufletele noastre sa-si gaseasca odihna in Tine!
Prea Sfanta Maica a Domnului. Tu esti milostiva, roaga-te ca sufletele noastre sa afle smerenia!
Sfintilor toti, care vietuiri in ceruri, voi vedeti Slava Domnului si duhul vostru se bucura – rugati-va ca si noi sa fim impreuna cu voi. Sufletul meu nazuieste sa vada pe Domnul in smerenie, stiind bine ca este nevrednic de acest dar.
Mandria impiedica sufletul sa o ia pe calea credintei. Necredinciosului ii dau sfatul sa zica: “Doamne, daca existi, lumineaza-ma si Te voi sluji din toata inima si din tot sufletul meu”. Iar pentru acest gand smerit si aceasta dispozitie de a sluji pe Dumnezeu. Domnul il va lumina negresit. Dar sa nu spuna: “Daca existi pedepseste-ma”, caci daca vine pedeapsa, nu vei gasi taria de a multumi iui Dumnezeu si de a te pocai.
Cand Domnul te va lumina, sufletul tau va simti prezenta Lui, va simti ca Domnul i-a iertat si il iubeste. Vei sti aceasta din propria ta experienta si harul Duhului Sfant va da marturie de mantuirea ta in sufletul tau si vei voi sa strigi tare lumii intregi: “Cat de mare este iubirea lui Dumnezeu pentru noi!”
Cat timp Sf. Apostol Pavel nu l-a cunoscut pe Domnul L-a prigonit, da; cand L-a cunoscut a strabatut lumea intreaga vestind pe Hristos.
Pana cand Domnul nu ne face cunoscut prin Duhul Sfant cat de mult ne iubeste, omul nu poate sa o stie, caci e cu neputinta pentru mintea pamanteasca sa inteleaga numai din carti cu ce fel de iubire iubeste Domnul pe oameni.
Dar pentru a te mantui, trebuie sa te smeresti. Caci omul mandru, chiar daca ar fi bagat cu forta in Rai nu si-ar gasi aici odihna, ar fi nemultumit si ar spune: “De ce n-am primul loc?” Sufletul smerit e plin de iubire si nu cauta sa fie primul ci doreste binele pentru toti oamenii si, se multumeste cu orice.
Omul mandru sau se teme de demoni, sau se aseamana lor. Dar nu trebuie sa ne temem de demoni, ci de mandrie si trufie, caci ele ne fac sa pierdem harul.
Cel ce vorbeste cu demonii isi intineaza mintea, in vreme ce mintea celui ce ramane in rugaciune e luminata de Domnul.
Domnul ne iubeste si totusi, noi cadem caci nu avem smerenie. Pentru a pastra smerenia, trebuie sa omoram trupul si sa primim in noi Duhul lui Hristos (Romani 8.13). Sfintii au dus o lupta crancena cu demonii si i-au biruit prin smerenie, rugaciune si post.
Cel ce sa smerit pe sine i-a biruit pe vrajmasi.
Ce trebuie facut pentru a avea pace in suflet si in trup? Pentru aceasta trebuie sa iubesti pe toti oamenii ca pe tine insuti si sa fii gata sa mori in tot ceasul. Cand sufletul isi aduce aminte de moarte, el devine smerit si se preda cu totul voii lui Dumnezeu dorind sa fie in pace cu toti si sa iubeasca pe toti oamenii.
Cand pacea lui Hristos intra intr-un suflet, el este bucuros de a sedea, ca Iov, pe gunoi si a vedea pe ceilalti in slava: atunci sufletul este fericit sa fie mai rau decat toti. Taina acestei smerenii a lui Hristos e mare si cu neputinta de dezvaluit. Din iubire, sufletul doreste pentru oricare mai mult bine decat pentru sine insusi, se bucura cand vede pe altii intr-o situatie mai buna decat el si se intristeaza cand ii vede suferind.
Rugati-va pentru mine toti Sfintii si toate popoarele ca sfanta smerenie a lui Hristos sa pogoare asupra mea.
Domnul iubeste pe oameni, dar ingaduie sa fie loviti de incercari si necazuri ca sa-si cunoasca neputinta lor si sa se smereasca si, pentru smerenia lor, sa primeasca pe Duhul Sfant. Cu Duhul Sfant toate sunt bune, toate sunt pline de bucurie, totul este minunat.
Daca cineva sufera mult de saracie, de boala si nu se smereste, sufera fara folos. Cel ce se smereste va fi multumit de soarta lui, oricare ar fi ea, pentru ca Domnul e bogatia si viata lui, si toti oamenii vor fi uimiti de frumusetea sufletului lui.
Tu zici: “Viata mea e plina de suferinti”. Dar eu iti voi raspunde, sau mai degraba Domnul insusi iti spune: “Smereste-te si vei vedea ca, spre uimirea ta, incercarile tale se vor preface in odihna si vei spune: “De ce ma chinuiam si intristam atat altadata?” Acum insa, esti fericit pentru ca te-ai smerit si harul a venit. Acum, chiar daca ai fi singur in saracie, bucuria nu te va parasi, caci ai in suflet pacea despre care a zis Domnul: “Pacea Mea dau voua” (Ioan 14,27). Asa da Domnul pace oricarui suflet smerit.
Sufletul celui smerit e ca marea: daca arunci o piatra in mare, ea tulbura o clipa fata apelor, apoi se scufunda in adancuri.
Asa sunt inghitite si necazurile in inima celui smerit caci taria Domnului e cu el.
Unde locuiesti tu, suflet smerit? Cine locuieste in tine? Si cu ce te-as putea asemana?
Tu stralucesti limpede ca soarele dar arzand nu te mistuiesti si incalzesti pe toti oamenii cu caldura ta.
Al tau este pamantul celor blanzi, dupa cuvantul Domnului.
Esti asemenea unei gradini in floare in mijlocul careia se gaseste o casa mareata in care ii place Domnului sa locuiasca.
Pe tine te iubesc Cerul si Pamantul.
Pe tine te iubesc Sfintii Apostoli, Proorocii, Sfintii Ierarhi si Fericitii Parinti.
Pe tine te iubesc ingerii, Serafimii si Heruvimii.
Pe tine te iubeste, in smerenia ta. Prea Curata Maica a Domnului.
Pe tine te iubeste si in tine se bucura Domnul.
Domnul nu Se descopera pe Sine sufletului mandru. Chiar daca ar studia toate cartile pamantului, omul mandru nu va cunoaste niciodata pe Domnul. Caci mandria lui nu lasa loc in ei pentru harul Sfantului Duh si Dumnezeu nu e cunoscut decat prin Duhul Sfant.
Luminati prin Botez, oamenii cred in Dumnezeu dar sunt unii care si cunosc pe Dumnezeu. E bine sa crezi in Dumnezeu, dar sa cunosti pe Dumnezeu, iata fericirea. Desigur, cei ce cred sunt, si ei, fericiti cum a zis Domnul Apostolului Toma: “Pentru ca M-ai vazut si M-ai pipait, crezi. Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut” (Ioan 20,29).
Desi e bland, totusi, Domnul lasa sufletul sa flamanzeasca din pricina mandriei lui si nu-i da harul cata vreme n-a invatat smerenia. As fi pierit sub povara pacatelor mele si de multa vreme as fi fost in iad daca Domnul si Prea Curata Maica a Domnului n-ar fi avut mila de mine. O, cat de bland si pasnic e glasul Lui! Un glas din cer, cum nu se aude niciodata pe pamant. Si acum, plin de lacrimi scriu despre Domnul milei ca despre propriul meu Tata. Dulce este pentru suflet sa fie impreuna cu Domnul. Adam a gustat aceasta fericire in Rai cand vedea pe Domnul fata catre fata. Sufletul nostru simte si el ca Domnul e cu noi precum a tagaduit: “Iata, Eu sunt cu voi in toate zilele pana la sfarsitul veacurilor” (Matei 28,20).
Domnul este cu noi. Ce putem dori mai mult? Domnul a zidit pe om ca ei sa traiasca vesnic si sa-si gaseasca in Ei fericirea pururea, ca noi sa fim impreuna cu El si in El. Domnul insusi vrea sa fie cu noi si in noi. Domnul e bucuria si fericirea noastra. Dar cand, din mandrie, ne departam de Domnul, ne predam pe noi insine framantarilor si suferintei: frica, tristetea si gandurile rele ne destrama.
Doamne indrepteaza-ne cum indreapta o mama, preaiubitoare pe pruncii ei. Da fiecarui suflet sa cunoasca bucuria venirii Tale si puterea ajutorului Tau. Racoreste sufletele aflate in suferinta din poporul Tau, si invata-ne sa Te cunoastem prin Duhul Sfant. Doamne pe pamant, omul se framanta si nu-si poate fixa in Tine mintea lui pentru ca nu Te cunoaste nici pe Tine nici bunatatea Ta. Mintea noastra e intunecata de grijile lumii si nu putem simti plinatatea iubirii Tale. Lumineaza-ne! Totul e cu putinta milostivirii Tale. Tu ai zis in Sfanta Ta Evanghelie “ca mortii vor auzi glasul Fiului Omului si vor invia” (Ioan 5,25). Fa acum ca sufletele noastre moarte sa auda glasul Tau si sa invie in bucurie.