Citat:
În prealabil postat de fallen
..), deci e clar ca un astfel de comportament vizavi de un lucru atât de sfânt e total neadecvat chiar si din partea unui copil iar principalul vinovat ar trebui sa fiu eu ca părinte. .... problema e însă ca propriul meu copil nu mă percepe ca atare în nici o alta împrejurare nu numai în asta, nu am absolut nicio autoritate un fata lui😑.... . Chiar dacă nu m-a văzut pe mine alergând și strigând prin.biserica, sa zici ca mă imita...dar nici dacă mă vedea stand în genunchi și rugându- mă smerita, tot nu l-ar fi oprit sa se dezlănțuie. ..eu nu am.cum sa constitui pt el un exemplu de urmat, mă gândesc, pt ca nu sunt autoritara cum e taica-su...si cu siguranță dacă el ar vedea sau ar ști ce "panarama" face la biserica nu m-ar mai lasă să o duc... ( bine de multe ori a zis xa nu mă mai lasă să o scot nicăieri din casa, și de multe ori așa urat a făcut cu mine pe afară ca am.început și eu sa mă tem sa o mai scot...)
|
Cu parere de rau ti-as spune ca intr-adevar principalul vinovat esti tu ca parinte.
Sa stii ca nu exista copii buni si copii rai. Copiii sunt la fel. Diferenta o face comportamentul celor din jur, impactul pe care il are acesta asupra lor si modul in care acestia sunt educati.
Fiecare comportament pe care noi îl demonstram la acest moment copiilor nostrii, si prin asta devenim modele pentru copiii nostri, isi va afla roadele mai tarziu.
Deci „panarama” pe care o face la biserica nu este nimic deosebit. Nu intelege ce se intampla, nu poate face ce doreste (cu siguranta cuvantul cel mai des folosit de tine este NU ai voie, NU te duce acolo, NU fa aia sau ailalta). Tu poti sa alergi prin biserica, poti sa stai si pe burta,... cum vrei tu, insa copilul nu va face asta. De ce? Pentru ca nu se simte confortabil, pentru ca nu este sursa actiunilor lui, se simte ca un bagaj dus acolo si pus sa stea cuminte. Dca se revolta si plange putin, i se da ceva sa i se inchida gura. Orice, numai sa taca si sa faca ce vrei tu. Da, exact ce vrei tu, cum vrem tu. Unii sunt in stare sa-i minta, sa-i abureasca, ademeneasca, doar, doar va tace copilul, pentru ca asa se face si asa se cuvine. Trist...
Sunt convins ca tu iti doresti ca al tau copil, atunci cand va creste mai mare, deci pe termen lung vorbind, sa fie responsabil, sa aiba stima de sine crescuta, sa nu depinda de altii... adica sa fie independent.
Insa, pe termen scurt,... la fel ca multi dintre parinti, iti doresti sa fie cuminte, linistit, sa faca ce i se spune (de prima data cand i se spune), cu alte cuvinte, sa fie OBEDIENT ... adica... sa faca ceea ce vrei tu, cand vrei tu si exact cum vrei tu.
Dar sa stii ca un copil care astazi este ascultator, cuminte, obedient, nu poate “maine” sa fie independent, responsabil, sa se descurce pe propriile-i picioare. Adica sa fie un copil ECHILIBRAT. Pentru ca la asta se reduce totul.
Gandeste-te ca cei mici cand se nasc nu stiu nimic, nu au nici un fel de cunostinta, nu stiu ce se intampla cand fac un lucru si de asemenea nu stiu care sunt urmarile acelui lucru. Ei invata din orice, vor sa descopere, sa cerceteze, sa experimenteze... si cel mai important: Sa simta ca parintele ii este alaturi. Ai fii uimita cat de isteti pot fi astia mici cand se comunica cu ei in mod real.
Iti doresc sa ai mult curaj si inspiratie pentru a sadi in copilul tau tot ce-i mai frumos si valoros.