[Laur28]

Dar eu nu inteleg cum poate sa creada cineva in reincarnare cand sfideaza bunul simt?

Omul, se zice, se reincarneaza ca urmare a pacatelor savarsite in viata traita anterior ultimei sale morti. De ce? Ca sa indure toate suferintele in noua sa forma de existenta (sa zicem ca tot om). Unde e dreptatea lui Dumnezeu aici? Accept sa ma pedepasesca, dar macar sa stiu de ce. Cum pot plati pentru o datorie pe care eu n-o stiu? Si de unde stiu eu cu ce am pacatuit in viata trecuta ca sa nu mai pacatuiesc acum? Daca eu consider ca e normala acea fapta? Ma reincarnez la nesfarsit?

Teoria asta (a reincarnarii), si-asa subreda, e incompleta. Ca daca o scrie cineva cu totul, e distrusa dintr-o pocnitura de degete. Cum a aparut omul ca sa se reincarneze? Se spune ca sufletul lui exista deja (preexista), dar s-a plictisit de Rai si a cazut pe Pamant. Dar daca si de Rai ne plictisim, mai fratilor, atunci e grav! Cum sa te plictisesti de absolut? De fericirea vesnica? In Rai fericirea nu e ca pe pamant. Aici trupul nu produce constant hormoni ca sa ne simtit extaziati mereu (sa nu negam ca sentimentele sunt intermediate de substantele chimice, dar sa nu gresim gasind cauza in aceste substante, cand de fapt ele sunt efectul ; cauza e sufletul), si chiar daca ar produce, ar surveni acomodarea. In Rai altfel de trupuri sunt. Daca ne plictisim de Rai, degeaba tot cadem pe Pamant, ca la intoarcere ne vom bucura pe moment, vom sti sa apreciem, dar monotonia se va instala iar.