Sincer,nu stiu ce sa spun despre acest post,despre calitatea lui in viata mea,caci mancarea a devenit bisnuinta prin legume si fructe,insa viata de zi cu zi mi-a fost cam tulburata si tumultoasa,astfel incat nici nu-mi mai simt duhul postind si nevoindu-se spre semn de pocainta.Am gresit si m-am lasat purtata de greseala,am dispretuit si m-am deznadajduit pentru un moment,fata de puterea rugaciunii.Am obosit si am alunecat spre nepasare si inconstienta,apoi am luptat ca sa supravietuiesc,dar neinarmata de credinta,credinta cea innaltatoare si tamaduitoare.Nu stiu cum am postit,si nu stiu daca de fapt am postit,nu stiu cum voi intampina Sfintele Pasti,dar stiu ca in valtoarea vietii mele Dumnezeu este undeva,acolo sus si ma vegheaza,si stiu ca sunt un om fericit,asa in nefericirea mea inconstienta,fiindca exista mult prea multa durere pe pamant.
|