Predica din iesle - Teodor Danalache - http://www.crestinortodox.ro/sarbato...le-138602.html

Fecioara Maria "a nascut pe Fiul sau, Cel Unul-Nascut, L-a infasat si L-a culcat in iesle, caci nu mai era loc de gazduire pentru ei" (Luca 2, 7). Inca din acest moment, mai inainte chiar de a cuvanta, Iisus Hristos incepe sa predice lumii, aratand ca, atat la cei pe care-I cauta, cat si la cei care-L cauta, El nu pretuieste nimic mai mult decat smerenia si curatia-duiosia.

Smerenia este atitudinea fireasca a omului, care primeste toate lucrurile in dar, fiind chemat la viata de Dumnezeu, iar curatia-duiosia este acea stare de simtire delicata, care izvoraste din inima omului, ca si smerenia.

Predica din iesle

Prin modul nasterii Sale, in pestera din Betleem, Cel nascut in iesle ne cheama la smerenie si la mila, la dragoste si la simplitate.

Suntem chemati la smerenie, pentru ca Fiul lui Dumnezeu, nefiind gazduit in casele din Betleem, a primit a se naste intr-o pestera intunecoasa si a fi asezat in ieslea necuvantatoarelor. Astfel, daca Stapanul a toate a primit a se naste in ultimul colt al lumii, lipsit pana si de cele mai modeste conditii, cu atat mai mult suntem datori noi, cei incarcati cu multe pacate, sa nu avem pretentii de la cei de langa noi si sa nu ne plangem de asprimea vietii noastre.

Suntem chemati la mila, pentru ca Maica Domnului, fiind insarcinata, nu a gasit mila in inimile celor din Betleem, care erau mult prea ocupati cu oaspetii cei instariti. Daca, odinioara, locuitorii din Betleem ar fi stiut cine le bate la poarta, cu siguranta le-ar fi oferit cel mai de cinste loc din casa. Noi, cei de astazi, avem cu adevarat mila atunci cand nu cautam la chipul celui care ne intampina, ci la nevoia si la durerea lui.

Ospitalitatea crestina izvoraste din modul intruparii Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, care nu se naste in centrul atentiei, ci la marginea societatii, intr-un loc trecut cu vederea de toata lumea. Precum bine stim, Fiul lui Dumnezeu se afla, in chip tainic, in fiecare om sarman si strain, care nu are unde sa-si plece capul.

Sfantul Apostol Pavel ne indeamna la ospitalitate, facand referire la ospitalitatea lui Avraam: "Primirea de oaspeti sa n-o uitati caci, prin aceasta, unii, fara ca sa stie, au primit in gazda ingeri" (Evrei 13, 2). Mai mult, insusi Mantuitorul ne spune ca, oridecate ori primim un om, in numele lui Dumnezeu, pe El il primim, impreuna cu Tatal, zicand: "Cel care primeste pe cel pe care-l voi trimite Eu, pe Mine Ma primeste; iar cine Ma primeste pe Mine, primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine" (Ioan 13, 20).

Suntem chemati la o dragoste tot mai mare, Fiul lui Dumnezeu necautand spre modul in care L-au primit oamenii, care, in inima lor, nu au fost miscati nici macar de o femeie insarcinata si calatoare. Astfel, precum Cel nascut in pestera, marginalizat de toti, i-a chemat la Sine pe toti oamenii, fagaduindu-le iertarea pacatelor, dragostea Tatalui si odihna cea vesnica, tot asa, si noi suntem datori a purta de grija celor de langa noi, iertandu-le din inima toate greselile si iubindu-i peste pacatele lor.

Suntem chemati la modestie si la simplitate de Imparatul imparatilor si de Stapanul a toate. Cel mai bogat Om din istorie ne roaga sa fim simpli si sa traim Imparatia lui Dumnezeu, care se afla inlauntrul nostru, tocmai prin modul Nasterii Sale, care intrece orice simplitate. Pruncul din iesle nu are de nici unele. Privind spre Acesta, oare, cum mai putem sa ne plangem de cele ce ne lipsesc, trecand cu vederea toate cele pe care le avem deja?!