Citat:
În prealabil postat de Mircea977
1. Pacatul meu din copilaria a fost iertat? Stiu ca pacatele copiilor se iarta, dar acesta mi se pare unul destul de grav...
2. Nu am mentionat pacatul la spovedanie...nu e si acesta un pacat? Daca este, ce ar trebui sa fac?
|
1. Prin absolvirea dată de preot la spovadă se iartă toate păcatele, indiferent de gravitate, dacă spovada este validă.
Pentru ca spovada să fie validă, una dintre condiții este ca penitentul să mărturisească toate păcatele grave de care își amintește.
Păcatul menționat de dv nu este unul grav, deoarece, pentru ca să vorbim de păcat grav, nu e suficient ca materia păcatului să fie gravă (așa cum este închinarea la demoni), ci mai trebuie să existe intenție deplină și deliberare suficientă. Până la vârsta înțelegerii, care e în jur de 8-9 ani, copiii sunt incapabili de deliberare suficientă, prin urmare ei nu pot săvârși păcate grave.
2. În concluzie, faptul că nu ați menționat acel păcat de la vârsta grădiniței nu este el însuși un păcat și nu afectează validitatea absolvirii. Marea majoritate a dubiilor referitoare la validitate sunt ispite de dreapta: sugestii ale dușmanului lui Dumnezeu și al oamenilor. Cât suntem departe de spovadă, el caută să ne țină departe, sugestionându-ne că nu are mare rol, că Dumnezeu poate ierta păcatele grele și dacă nu ne spovedim, prin urmare nu e necesar să ne spovedim. Dacă vede că, totuși, am intrat în ritmul vieții de credință și ne spovedim, caută să ne sugestioneze că spovada nu e bună, că orice am face Dumnezeu nu ne iartă, astfel netezindu-ne drumul spre deznădejde.
Pe de altă parte, deși nu putem vorbi de un păcat grav, totuși atacul diabolic este evident și, într-o anumită măsură, ați intrat în joc. Acest lucru, ca păcat fără voie deplină, poate totuși să îmbolnăvească sufletul, de exemplu alienând conștiința morală în chestiuni viitoare. În aceste condiții, o îndrumare spirituală ar fi binevenită, preotul de la parohia dv fiind deplin calificat pentru aceasta.