[vsovivi]

Postul ar trebui să ne ajute să ieșim din mândrie; din mândria necredinței; din mândria necredinței și desfrânării; din mândria necredinței, a desfrânării și hulei. Iar apoi să ne păzească de fățărnicia fariseică a slavei de la oameni, a faptelor rele sau bune făcute pentru slavă de la oameni, ca să nu ne mai fie frică niciodată să trăim tainic credința și pocăința.

Postul este pentru cei slabi în credință, pentru cei fricoși, pentru cei plini de griji ca să se lepede de năravurile îngâmfărilor și plăcerilor lăudăroșeniei și de toată slujirea pântecului sulimenizator pentru poftele aristocratice ale oqulhului.

Deci postul este lupta pentru ca în loc de cunoașterea păcatelor, cunoașterea binelui și a răului pe calea pierzării să te opui tuturor ispitelor prin dreapta cumpătare, prin cumpăna cea tare a iubirii lui Dumnezeu și a aproapelui cu smerenie și inimă sfințită că de acestea atârnă toată legea și proorocii.

Postul este armă, crucea este armă, rugăciunea este armă, scriptura este armă, în contra vicleniilor ascunse și învățăturilor amăgitoare ale trândăvirii și nepăsării, în contra furului ce nădăjduiește în ispite și apoi se ascunde după cireș, este arma cea mai de temut în contra mândriei, căci mândria e ria, căci din mândrie satana s-a lepădat de Dumnezeu și prin ia îngerul cel mai strălucit a ajuns o spurcăciune a pustiirii... Deci arma trebuie folosită, dar cu condiția să nu faci ceea ce faci ca să fi văzut și lăudat de oameni, să nu-ți smolești fața ca fățarnicii ca să fi compătimit de oameni crezându-te victimă, așa ca un vrednic lucrător de mâncarea lui, că aceia și-au luat plata, și-au luat plata lor.

Tu când postești nu te arăta oamenilor că postești ci încuie bine cămara ta și rugăciunea ta fă-o în ascuns ca să fie ea ascultată de Tatăl tău Carele vede în ascuns, și nu te crede învățător așa ca mine că un singur învățător avem pe Hristos, pe Cuvântul lui Dumnezeu.

Si când te rogi nu spune multe ca păgânii care cred că pentru mulțimea cuvintelor lor vor fi ascultați... ci roagă-te tot timpul din toată inima ta și din tot cugetul tău și din toată vrednicia ta, așa ca să faci fapte drepte ce vădesc înțelepciunea Domnului și roade vrednice de pocăința ta, ca să nu mai mănânci ca Adam, din curiozitate, și din pomul cunoștiinței binelui și a răului, ca să vezi cum e, ci tu să mânânci numai din pomul cunoștiinței binelui... ca să dea gLumea slavă lui Dumnezeu văzând cum lumineaza Lumina lui Iisus între creștini, lumina Credinței și Învierii, căci porunca și legea cea nouă una este: iubiți-vă unii pe alții.

Doamne ajută să nu mă mai cred învățător-învățătoareoare;
să nu mă mai cred drept socotindu-mă sfânt pentru slavă de la oameni... ci în tot ceasul și în toată vremea să mă liapăd de mine însumi, și să nu mai ispitesc și să nu mai amăgesc pe nimeni, cu „vrednicia” mea etalată exact așa ca un pui de năpârpârcuțcuță... sau de vipviperă haină... căci iată că mereu lăcomia banului, a poftelor și a păcatelor învinge dacă se amestecă din nepăsare cu rugăciunea că nu vreau să ajung să-mi pun nădejdea, ca fraierul, în ispită. Deci te rog, nu mă lăsa Doamne ca să nu mă păzesc de ispită... că doar se vede cât sunt de „înțelept” ... exact așa ca nisipurile din valurile mării ceți intră în ochi și apoi te ustură... și ca perlele false și inerțiale ce-ți intră în avis.

Dar parcă vorbeam despre post. Se pare că m-a luat valul uitării. Deci am căzut iar în ispituitarea semeață a omului bogat... ce iarăși s-a trădat.