Subiect: Postul negru
View Single Post
  #10  
Vechi 13.04.2010, 11:43:41
ory ory is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.09.2006
Locație: Galați
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.524
Implicit

Nu se moare de la un post negru de o zi, mai ales ca, de fapt, nici nu este vorba de o zi si o noapte, ci doar de o zi.
Altii tin post trei zile si doua nopti fara hrana si apa...fara apa ? Mi se pare putin necugetat, apa inseamna mersul bun al lucrurilor trupului omenesc si o deshidratare severa poate sa faca ravagii .
Mai este o mare greseala in pregatirea acestui post negru de 3 zile, si anume, imbuibarea inaintea acestuia. Mare greseala ! Impactul postului va fi si mai greoi si suferind din punct de vedere al sanatatii.
Nu am mai inteles un lucru, dupa cele trei zile de post negru, se da la masa moare si varza murata . De ce ? De ce, dupa trei zile de nemancat, dupa trei zile de deshidratare accentuata sa se dea apa aceia sarata ? De ce se da si hrana uscata, solida, cand pentru un astfel de stomac ajuns intr-un stadiu sensibil, hrana trebuie bine rationata pentru a nu crea neplaceri. Ca sa nu mai vorbim si de imbuibarea de dupa aceste zile private de hrana.
Poate ca de aceia am intalnit cel mai adesea la calugari ( maici ) probleme cu stomacul, fiindca, desi se presupune ca se mananca sanatos, totul se manifesta intr-un cadru necontrolat din punct de vedere medical si nutritional.
Postul ar trebui educat, fiindca, inainte de un post de trei zile, mai indicat este a se imputina mancarea treptat, inaintea acestuia, decat a se imbuiba si a se abuza, mai ales de hrana cu un nivel ridicat de toxine si carbohidrati.
Dar, bine-nteles, fiind vorba de credinta, nu mai poate fi vorba de nimic anatomic in aceasta priviinta.
Nu doresc sa va inchipuiti cum este sa postesti de apa cateva zile, desi se tot pune accentul pe cea hrana...
Am intalnit pe la manastiri copii postind trei zile si doua nopti, la inceputul Postului Mare, nu stiu cum se ingaduie astfel de lucruri pentru trupul unui copil (14-15-16 ani ), mai ales, in fiecare an, dar cred ca ar trebui sa se rationeze mai bine postul atunci cand vine vorba de fragilitatea trupului uman.
Am intalnit o fetita care nici nu terminase clasa a 8 a si plecase la manastire, a fost primita si pusa la munca si la post cot la cot cu celelalte persoane din manastire mai mature . Dar, bine-nteles, ea era doar un copil si astfel a avut mult de suferit, nu se putea adapta pe deplin, desi isi dorea acest lucru, iar cei din jur nu o intelegea ca atare ci o ponegrea continuu, o certa, o canonisea, o brusca, etc. Bine-nteles, dupa cativa ani copila a plecat .
Cata salbaticie ! Cata salbaticie pe un considerent presupus " gingas ", de credinta...Si cand te gandesti ca este vorba de un suflet, o valoare incomensurabila pentru care Dumnezeu a lasat turma, ca sa nu-l piarda...
Sa mai spuna Anca ca nu exista asa ceva in manastire, adica sa vietuiasca copii ! ! !
__________________
" Nu suntem prizonierii propriului destin, suntem prizonierii propriei minti "

Last edited by ory; 13.04.2010 at 12:50:24.
Reply With Quote