[iulius_]

În primul post tu propui vindecarea ego-ului ("deprinderea unui egoism constructiv"!!!) și "otelirea caracterului" iar eu spun ca este greșită o asemenea abordare, tot constructiv vorbind...
Omul trebuie transformat nu vindecat. De ce spun asta? - de 2000 de ani omul tot vindecă și încă vindecă dar ego-ul e tot la locul lui, e fix în același loc în care l-a lăsat Iisus dar Iisus nu a venit să ne arate cum să vindecăm ego-ul ci cum să-l ELIMINĂM. Degeaba spunem mereu "trebuie să fac aia sau ailaltă" ca apoi să recadem la loc și sa fim iar și iar și iar în punctul din care am plecat. Însă pentru a putea renaște trebuie sa mori mai întâi, pentru ego-ul tău desigur, nu există naștere fără moarte însă omului ii vine greu sa abandoneze direct trecutul căci cine mai e el fără acest trecut și atunci îl tot vindecă dar asta e o treabă doar de suprafață, în interior e fix la fel de-aia am spus eu mai sus "Cunoaștete pe tine Însuți" și arunca haina direct, pornește de la interior căci odată ce egoul a dispărut nu va mai exista nimeni care sa vadă problemele.

Iată ce spune Avva Filimon:

"Veghează în permanență, nu-i permite minții tale să fie înghițită de obsesiile exterioare, mișcările tumultoase ale sufletului pot fi reduse la tăcere prin practicarea liniștii. În schimb, dacă le vei încuraja și le vei stimula, ele vor fi greu să le mai vindeci vreodată, la fel cum îți este imposibil să îți vindeci o rană dacă te scarpini mereu"

După cum spuneam mai sus, toate problemele apar când omul se identifică cu mintea crezând că tot ceea ce apare acolo e real.Cine creează depresiile de care amintești mai sus? Mintea se condiționează singură și apoi tot ea strigă după ajutor. Dar asta cu concursul tău bineînțeles căci nu te obliga nimeni sa crezi ce-ți spune ea. Dar mă rog, psihologii și psihiatrii trebuie să mănânce și ei o pâine.
Nu e mai simplu să veghezi permanent asa cum spune Avva Filimon și sa dezvolți o atitudine de observator detașat privind evenimentele din viata ta ca pe ceva ce ți se întâmplă și nu ca pe ceva exterior supra-impus? Fiecare are dreptul să aleagă dar să fie conștient de alegerea făcută.

În ceea ce privește caracterul, acesta nu e decât o treabă de suprafață (iarăși), în interior nu schimbă mai nimic și tot superficial rămâi. Caracterul îți permite să ai răspuns de-a gata și când situația o impune șablonul e deja pregătit, s-a dus spontaneitatea de moment și tot învechit rămâi. Facem reguli ca să schimbăm caractere sau să le "oțelim", o mare prostie, câte reguli o să se poată inventa? întotdeauna va rămâne ceva la care nu s-a gândit nimeni căci cu ce poți face regulile dacă nu cu mintea? și iarăși suntem limitați și incompleți.
Nimic nu e greșit dacă nu e repetat dar pentru asta trebuie să fii conștient, este singura soluție de a curge odată cu viata, fără observare (conștientizare) nu mai există nicio viață ci există un mare chin și-o mare suferință. Dacă știi vreo alta soluție scrie aici dar nu veni cu soluții ca cele din primul post.