Citat:
În prealabil postat de Adriana-Simona
Cand ziceam nevrednici ma refeream la acea stare in care nu simti nici o bucurie ca te-ai impartasit. Si nici o emotie ca te vei impartasi.
Eu la nepasarea, la indiferenta de cele sfinte, la lipsa de respect si evlavie ii spun nevrednicie. Nu la smerenie, caci cel smerit desi se considera nevrednic, face ascultare si primeste Sfanta Impartasanie cu mare bucurie, si cu folos.
Eu ma intristez de cei care merg indiferenti de Pasti la impartasit,ca asa zice mama sau ca asa e bine. Si si mai tare de cei care se impartasesc des, in fata preotului pozeaza in sfinti sau martiri, si cand ajung acasa urla,darama, injura, isi bat sau pedepsesc copii (desi cu jumate de ora inainte luasera Impartasania).
Dar nu are rost sa mai extind subiectul ca am observat ca lumii nu ii pasa de aceste probleme. Mai bine o dau pe dogmatica, caci acolo lumii ii place sa polemizeze.
Vechea vorba: "La teorie stam bine, practica ne omoara!"
|
Eu nu caut stari extatice dobandite imediat in urma impartasaniei. Constientizez ca primirea Sfintei Euharistii este un fapt grav si extrem de serios si Ii sunt recunoscator Domnului ca iarasi m-a iertat, mi-a spalat pacatele si m-a unit cu Sfanta Biserica. Ma straduiesc sa ma abtin dupa aceea de la pacate pentru a prelungi comuniunea cu Hristos. Vine apoi iarasi momentul cand cad prima oara si cand trebuie sa ma caiesc. Si tot asa, mai fac o prostie, apoi imi pare rau si iarasi... pana ce vine duminica urmatoare cand merg sa-l caut pe duhovnic pentru spovedanie, ca sa ma pot apropia din nou de Sfantul Potir. Este drept ca ispitele sunt foarte mari si grele indeosebi imediat dupa primirea Impartasaniei si ca la primul pacat vine gandul descurajarii. Dar noi stim bine, avand atatea marturii in Sfanta Traditie, ca trebuie mereu s-o luam de la capat si sa ne revenim la linia de plutire, pentru ca asa e viata noastra, un lung sir de caderi si reveniri - pana in momentul exitus.
Cat despre Impartasania de la Pasti... de unde stiu eu ca voi apuca duminica urmatoare, d-apoi Pastile de peste nu stiu cate luni de zile?! E si aici o doza de necredinta si de ignoranta, cum ca ne gandim ca vom prinde urmatorul din cele patru posturi si ca atunci vom manca vegetale o perioada, dupa care ne spovedim si poate ne si impartasim. Cand viata asta este uneori atat de scurta si imprevizibila, dupa care urmeaza Judecata... Am vazut atatia tineri care au murit cand nici nu se asteptau! Pe cand noi, crestinii ortodocsi, asteptam cu lunile sa ne spovedim si sa ne unim cu Hristos si cu Biserica, iar preotii taman asta si sustin ca e normalitatea!
Dar ce sa mai zic, cine sunt eu sa deschid si sa sustin subiecte de genul
asta, atat de incomode si periculoase?