[milica1]

În prealabil postat de giovaninnaa

O sa va spun o istorie. Sper sa nu va plictisesc si sa nu ma pierd in detalii.

Acum 4 luni am descoperit un tinar. Frumos foc. S-a facut ca ne-am apropiat. Si am gasit inauntrul acestei fatade un suflet chinuit... Pe cat e de frumos, pe atit e de chinuit... Baiatul are 25 de ani. Sportiv de performanta. Din asta traieste, altceva nu stie sa faca. Un baiat cu un fond bun, un suflet cald si.. culmea, in ciuda a ceea ce va voi povesti in continuare despre el, un suflet curat si bun... si.. naiv.

Insa... sufletul ii este acoperit de patimi. Patima alcoolului, patima jocurilor de noroc.. Patima autodistrugerii, intr-un cuvant. Isi risca tot viitorul. Depresiv, deznadajduit... Suparat crunt pe Dumnezeu, pe care il reneaga... A avut in viata cateva intamplari care TEORETIC ii justifica atitudinea ( spun teoretic, pentru ca scuza asta e doar a lui, a unui necredincios, insa din punctul meu de vedere renegarea lui Doamne-Doamne nu are justificare).

La ceva timp dupa ce am ajuns in intimitatea acestui baiat, si i-am aflat problemele, m-am trezit spunind, copleshita de starea in care el se afla... "Doamne, ajuta-ma sa il ajut cumva... " . Si de aici a inceput... Imediat am avut raspunsul, il pot ajuta rugandu-ma pentru el... Am inceput sa ma rog sa il ierte Dumnezeu, sa il scape de patimi... sa il vindece. Eu una am inteles ca baiatul este bolnav.

Lumea din jurul meu (laici) , fara exceptie, considera ca nu are scapare.... Ca din astea nu scapi. Eu... o tin pe a mea... ca daca vrea Dumnezeu, orice e posibil. Absolut orice lucru bun. Am mers la parintele meu duhovnic, si am pus la cale planul de lupta.... Dinsul mi-a spus sa citesc Acatistul Acoperamintului, si sa dau acatiste si la minastiri pentru el, ca sa se roage cei cu mai multa putere... Intre timp eu am inceput sa ma rog sa-i dea Dumnezeu, pe langa iertarea pacatelor, sa-l aduca la credinta. Sa-i dea vindecare, luminarea si linistirea sufletului si a mintii PRIN CREDINTA. M-am gandit ca daca-i da Dumnezeu credinta, daca-l aduce pe calea asta... ar fi cel mai bine.. ar scapa si de patimi, si ar castiga si binecuvantarea, minunea credintei in Dumnezeu...

Pot sa va spun ca lupta e grea, vrajmasul e suparat rau pe ceea ce incerc eu sa fac, si pe baiatul asta vrajmasul il tine prin niste legaturi foarte puternice, insa... eu nu deznadajduiesc. Vorba parintelui meu duhvonic, poate o sa trebuiasca sa ma rog luni si ani pentru el.

Ce dubiu am eu acuma... si vreau sa aflu parerea celor avizati... Acuma.. dupa cum noi bine stim, Dumnezeu a lasat si liberul arbitru... Noi mergem catre Dumnezeu prin vointa noastra proprie, El ne lasa sa alegem daca vrem sau nu sa-L iubim... bine, este adevarat, cu mine, de exemplu, sau cu mama mea, Dumnezeu a facut in asa fel incat la un moment dat, intr-o anumita situatie, sa alegem sa ne indreptam catre El. Si asta a fost. Eu ma intreb acum... e bine sa ma rog sa-i dea Dumnezeu baiatului credinta in El? Poate ca Dumnezeu asteapta ca baiatul asta sa o ceara el singur, sa il cheme... si atunci o sa vina Dumnezeu la el... Eu ma gandesc ca Dumnezeu o sa faca o minune si o sa-l faca pe baiat sa se indrepte catre Dinsul...

Nu stiu cum sa fac mai bine.... O sa ma opresc aici cu istorisirea... ideea de baza cred ca ati inteles-o, si o sa fiu pe faza ca sa vad ce mai spuneti voi....

Va multumesc pentru sprijin. Doamne-Ajuta!

lupta-te cu toate puterile tale,dumnezeu te va vedea sigur,incearca sa vb cu el despre dumnezeu,incearca si adu argumente,fa-l sa inteleaga ca nu costa nimic prin a te ruga si a te indrepta,decat vointa,eu am cazut in deznadejde acum 16 ani,eram pierduta ca oaia ratacita,dar dumnezeu nu ma lasat prada celui rau,ma iubit atat de mult incat in fiecare clipa ar trebui sa mi-o dedic bunului dumnezeu,nu mie,eu nu meritam ceea ce facusem eu,era strigator la cer,dar ma iertat si mi-a calauzit pasi incet,marunti catre calea lui,acum plang de fericire ca mi-a mai dat o noua sansa la VIATA din mine,de altfel el mi-a daruit-o,spune-i si lui..cu rabdare si blandete e ca un balsam sufletului,stii,sotul meu a murit,d-zeu sa-l ierte,si cand incercam sa-i citesc dintr-o carte pilde,el fiind bolnav,ma zorea si spunea,lasa-ma,eu imi spun rugaciunile mele cu cuvintele mele,dar eu doream altceva,sa-l fac sa creada cu adevarat in domnul nostru ISUS CRISTOS,dar nu m-am dat batuta,si la 1 sapt imi spune,hai si citeste-mi ce ai vrut atunci,sufletul imi era plin de bucurie,el fiind de alta religie,apoi am reusit sa-l duc in SFANTA BISERICA a noastra,a stat de nenumarate ori la slujba,el fiind bolnav de cancer,dar nestiind,pt ca medici nu-l putea descoperi unde e acel cancer,a durat aproape un an cautarile,era tarziu pt orice,dar eu credeam ca mi-l va intoarce bunul dumnezeu,din pacate a hotarat sa mi-l i-a,d-zeu sa-l ierte,dar am luptat cu tot ce mi-a stat in putere,il facusem sa spuna rugaciuni impreunand mainile si ultima data adormea rugandu-se,plangea si spunea,stii..eu nu ma simt bine,du-te tu la slujba,si sigur eu ma voi simti mai bine,pt ca eu nu ma simt in stare,si la final spunea..as vrea doar o coliba si paine,si sa stam acolo,sa ne dea dumnezeu sanatate,a fost prea tarziu pt asta!!!acum imi doresc doar timpul de pocainta,si sa ma duc pe cararea facuta pt cei pacatosi,ca cei drepti nu au nevoie de ea,ei ne astepta in capatul carari,si mijlocesc pe noi bunului dumnezeu!!!lupta din toate puterile tale..cu blandete si rabdare,vei reusi sigur,atunci sa nu uiti sa-i multumesti lui DUMNEZEU!!!