Anna nu stiu exact ce ai tu de spus,nu pot intui,insa si eu am fost pus in fata unor astfel de situatii (mai ales la inceput cand am ajuns la biserica). Eram nespovedit de la 7-8 ani cred iar apoi cand m-am vazut pus in situatia de a marturisi tot ce am facut,deja fiind aproape matur,iti dai seama ca aveam in "palmares" destule,atat ca numar cat si ca gravitate. Nici nu stii cat de greu mi-a fost primele dati la spovedanie. Eram strain de aceasta Taina,de Biserica,de tot. Si bineinteles ca situatii dificile,delicate sau cum vrei sa le numesti au mai aparut si dupa aceea. Cum am procedat? Nu stiu,am spus in asa fel incat sa nu intru in detalii marunte insa sa se si inteleaga pacaul. Nu stiu cum sa ma exprim. Insa consultand un ghid,indreptar de spovedanie incepeam sa gasesc alternative,niste termeni potriviti adica. Sau daca nu,pur si simplu gaseam eu o exprimare potrivita. Sunt convins ca si tu poti spune intr-un mod "placut" insa atata timp cat nu stiu despre ce e vorba nu stiu ce sa-ti zic exact. E putin mai greu cand trebuie sa-i sfatuim pe altii.