[iustin10]

Tot acest razboi este in mintea noastra.
Atata vreme cat nu intelegem pozitia celuilalt,si nu o acceptam , si nu murim odata cu celalalt ,ca sa inviem impreuna (dupa exemplul lui Hristos) , nu facem decat sa ne propovaduim pe noi insine .
Care este finalul acestor lucruri ? Abandonul,plictiseala ,inevitabilul diagnostic : celalalt e pierdut, prost,irecuperabil,absurd.
DAR OARE EU CUM SUNT ?
Aceasta e marea intrebare,pe care fiecare din noi ar trebui sa ne o punem.
Nota zece pentru dialog,pentru rabdarea de a explica ,pentru umanism ,si pentru prietenie.
Un singur pas ar mai fi de facut .Puneti-va in locul celuilalt.Traiti dilemele lui ,convingerile lui ,sistemul sau de idei . Asta nu inseamna sa iti abandonezi credinta , ci sa iti abandonezi eul. Si veti vedea ca,credinta traieste in voi ,dincolo de eul care credeati ca sunteti.
La concluzii logice comune nu se va ajunge prea curind. Dar fiecare va constata ca celalalt nu musca ,ca e rational totusi ,ca are suflet.
In manastiri este exercitiul muncii,pentru cunoasterea de sine. Aici este exercitiul dialogului ,pentru realizarea cunoasterii de sine prin intermediul celuilalt ,fratelui meu cel nesuferit ,aproapele meu.