În prealabil postat de laraG

Drumul , draga frate,a fost anevoios si foarte lung , as putea spune ca masurat in timp, a durat chiar o jumatate de veac. In ceea ce priveste gandurile , se cade a cugeta asupra fortei inimaginabile a gandului , tocmai ca prin gand suntem buni sau dimpotriva.E de ajuns un singur gand rau si omul socotit intotdeauna bun, devine prin acel gand, RAU;dupa cum la fel , un singur gand bun poate salva un om de la un mare necaz..Citez din memorie ce spunea un parinte:gandurile noastre sunt ca o turma de oi pazite de minte.Daca unul din aceste ganduri rataceste, sa se stie ca o fiara salbatica vrea sa-l piarda.Ce ar trebui sa facem noi?Sa-I urmam si aici Domnului Iisus Hristos, Pastorul cel Bun, anume: sa lasam cele nouazecisi noua de ganduri ca pe niste oi cuminti si sa alergam dupa gandul (oaia)ratacit sa-l scoatem din coltii fiarei , adica de la drumul pierzarii si sa-l readucem la turma , la celelalte ganduri bune si sa-l pazim si sa-l hranim la pasunea aleasa a Sfintelor Scripturi, a scrierilor si invataturilor Sfintilor Parinti si a Bisericii noastre ortodoxe.Tristetea vine si de la aceste ganduri ratacite.Doamne, ajuta-ne sa-Ti urmam Tie!