Citat:
În prealabil postat de E_my
Asa este, eu am 25 de ani si ma simt deja prea inflexibila. Am locuit singura multicel si acum imi este tare dificil sa stau in apartament cu alte persoane, sa le accept si sa le iert..
Se spune ca cu cat inaintezi in varsta, scad sansele de casatorie pt ca vezi toate defectele celuilalt, vezi toate situatiile in care el nu este potrivit pt tine, nu mai ai flexibilitatea sau dorinta de a te modela de dragul celuilalt.
|
Eu nu inteleg totusi daca aceasta flexibilitate e neaparat o calitate sau poate fi la fel de bine si un defect. Cu ce anume sa fii flexibil???? Cu patimile celuilalt, dar cand te casatoresti faci o suma, ce am eu + ce are el = o mare tocanita???
Eu nu am fost prea flexibila niciodata cu ce nu mi-a convenit, si prima relatie mai serioasa am inceput-o la 21 de ani( sper sa nu spuna cineva ca eram batrana) dar cine spune ca trebuie sa fii flexibil si sa nu iti vezi de drum atunci cand simti ca nu se merita?
As putea sa citesc carti peste carti, ca nu ma intereseaza...eu am fost o scorpiuta, si nu am lasat aproape mai nimic de la mine ( si asta m-a facut sa realizez ca nici nu am iubit prea mult si ca oamenii aia nu erau partea mea de la Dumnezeu).
As spune ca atunci cand iti intalnesti partea de la Dumnezeu, devii flexibil fara ca macar sa iti dai seama, deci practic nu mai e nevoie sa devii flexibil pentru ca deja esti de la sine...
Edit: Imi amintesc si acum ca la prima mea experienta( in care am iesit doar de cateva ori cu un baiat) eram atat de inflexibila incat m-am speriat si eu, nu numai baiatul respectiv :)). Pur si simplu nu stiam ce sa vorbesc cu el, mai rau e ca nu faceam nici un efort...si la cei 20 de ai mei m-am gandit cu tristete " Apoi daca de asta-mi sunt, inseamna ca fata batrana cu dintii de lana ma numesc!" dar slava Domnului, am avut o evolutie pozitiva si exact invers decat se povesteste prin batrani...maritandu-ma la 27 de ani, si destul de flexibila as zice eu...de moment ce sotul meu e si cu 2 ani mai mic =))