MariaB a facut o remarca inspirata asemanind Rozariul cu Rugaciunea Inimii. Intr-adevar, rugaciunea isihasta presupune oprirea sau fixarea mintii (intr-o prima etapa) pe rugaciunea "Doamne, Isuse Cristoase...". Unii autori prefera asocierea acestei rugaciuni cu o tehnica a respiratiei, ca si parintele Teofil de la Manastirea Brincoveanu (l-am auzit eu intr-o conferinta). Rozariul nu se asociaza respiratiei.
In cazul Rozariului, ne fixam mintea pe rugaciuni (Crezul,Tatal nostru, Bucura-te, Marie si Doxologia, plus invocatia: "O, Isuse, iarta-ne pacatele, fereste-ne de focul iadului si du in cer toate sufletele, mai ales pe acelea care au mai mare nevoie de mila TA.") si pe un moment din viata Mintuitorului, a Sfintei Fecioare Maria sau a Apostolilor.
Pentru domnul substantiv (totusi) comun, Traditie:
Eu am citit Pelerinul Rus, Mica filocalie a rugaciunii inimii si altele despre rugaciunea isihasta. Dar nu mi-ar fi trecut niciodata prin cap sa o asociez tehnicii yoga a meditatiei (exista literatura exact pe tema asta de exemplu in texte ale scriitorului Vasile Andru, care a si initiat la Bucuresti o miscare spirituala pentru laici care face accesibila si promoveaza rugaciunea neintrerupta), desi la prima vedere are ceva in comun cu meditatia yoga: repetarea unei formule (mantra la indieni) in paralel cu ritmarea respiratiei.
Mata, fara sa fi citit ceva despre Rozariu, arunci afirmatii naucitoare si faci trimiteri la materiale despre yoga, MISA... Aveam alte pretentii de la mata.
Imi inchipui ca sinteti la fel de ...documentat si despre alte: "mai distructive inovatii catolice."
|