Sinuciderea nu aduce usurare.
Ci, de fapt, este trecerea unui prag catre dureri atroce, cu mult mai patrunzatoare si insuportabile decat cele prezente.
Sinuciderea este o demonita deghizata in linistire, care ademeneste sufletul
sa se arunce de buna voie in chinuri infioratoare.
Sinuciderea ne lasa fara optiune. Dincolo doar o durere covarsitoare.
Vai de cel ce se sinucide!
Cand omul simte in aceasta viata dureri intense, gandul sinuciderii incolteste in inima lui. Daca nu-l alunga si nu i se impotriveste il cuprinde progresiv ca un cancer.
Atata vreme cat omul nu se sinucide inca are optiune. Si nu e putin lucru posibilitatea alegerii.
Viata in acest trup este foarte pretioasa.
Fiindca prin patimirile prezente putem strange comori de fericire vesnica.
Indiferent de pacatele savarsite, oricat de mari si grozave ar fi, cand omul accepta sa-si poarte suferinta, cand isi accepta destinul asa cum este el, cand isi accepta circumstantele actuale cu toate durerile din zi si din noapte - cu nadejde in Dumnezeu - incepe sa urce din intuneric spre cer.
__________________
Last edited by florin.oltean75; 12.12.2014 at 22:37:16.
|