De vorba cu Dumnezeu
- “Tatăl nostru care ești în ceruri …”
- Da.
- De ce mă întrerupi? Nu vezi că mă rog?
- Bine, dar M-ai chemat.
- Cum adică, Te-am chemat?
- M-ai chemat. Ai spus: “Tatăl nostru care ești în ceruri”. Iată-Mă! Sunt aici. La ce te gândești acum?
- La nimic. Am vrut doar să spun o rugăciune. Îmi place să spun “Tatăl nostru”. Întotdeauna mă simt bine după aceea, ca și cum mi-aș fi îndeplinit o datorie.
- Bine, atunci continuă.
- “Sfințească-se Numele Tău …”
- Stai! Ce vrei să spui prin asta?
- Prin ce?
- Prin “sfințească-se Numele Tău”.
- Oh... Pai de unde să știu? Face parte din rugăciune. Chiar așa, ce înseamnă de fapt?
- Înseamnă, “fie binecuvantat, cinstit, făcut sfânt”.
- Da, niciodată nu m-am gândit la asta. Deci: ... “Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ …”
- Tu chiar crezi ce spui acolo?
- Pai normal, nu?
- Bine, și-atunci ce faci cu privire la aceasta?
- Cum ce fac? Nu fac nimic… Mă gândesc doar că ar fi minunat dacă Tu ai deține controlul peste toate lucrurile, mari și mici, de aici de pe pământ, așa cum fără-ndoială că deții controlul acolo sus !...
- Dețin Eu controlul peste viața ta?
- Peste viața mea? Pai… eu merg la biserică…
- Nu, nu asta Te-am întrebat. Ce poți să spui despre poftele firii pământești cu care te lupți? Ce faci cu temperamentul tău, mai ales când – cum spui tu, te “calcă” cineva pe “bătătură”? Știi prea bine că asta este una dintre problemele tale… Și-apoi ia gandeste-te ce cărți citești, ce programe Tv urmărești…
- De ce ma critici? Nu sunt cu nimic mai rău decât ceilalți din biserică!
- Oh, iartă-Mă, te rog. Credeam că te rogi ca voia Mea să se facă pe pământ precum în cer. Iar aceasta nu se poate realiza decât dacă începe cu cei care se roagă pentru aceasta. Deci… cu tine.
- Bine, recunosc că am unele cusururi, și pentru că Tu ai menționat câteva dintre ele, mă gândesc că aș mai putea adăuga și altele.
- Oho, daca-ai sti cate altele...
- Știi, adevărul e că nu m-am prea gândit la ele până acum, dar mi-ar plăcea să mă las de unele obiceiuri rele. Și așa, in timp, aș fi într-adevăr liber.
- Bine. Acum ești pe drumul cel bun. Vom lucra împreună: Tu și cu Mine. Nici nu bănuiești câte biruințe vom avea!
- Ascultă, Doamne, acum trebuie să închei. Rugăciunea asta mi-a luat mai mult timp ca de obicei. “Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astazi…”.
- Rugăciunea este un lucru periculos. Poți sfârși prin a fi complet schimbat – știai asta, nu-i așa? Eu vreau să alegi tu pentru viața ta.
- Mi-e frică!
- Frică? De ce ți-e frică?
- Pentru că știu deja ce vei mai spune.
- Haide, pune-Mă la încercare și-ai să vezi.
- “Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri…”
- Ce se întâmplă între tine și Oana?
- Vezi? Am știut! Am știut c-o să-mi amintești de ea! Doamne, Oana asta debiteaza numai baliverne despre mine și nici până în ziua de azi nu mi-a restituit datoria. Mi-am promis s-o pun la punct, si-am s-o fac orice-ar fi!
- Pai asa ne-a fost vorba? Cum te-ai rugat?
- Nu asta am vrut să spun!
- Bine, cel puțin ești sincer. Dar cred că nu este deloc ușor să porți povara amărăciunii în inima ta …
- Nu-mi pasă! Cel puțin mă voi simți mai bine după ce mă voi răzbuna pe ea. O să-i pară rău de absolut tot ceea ce mi-a făcut!!!
- Te înșeli! Nu te vei simți deloc mai bine, ci va fi mai rău. Răzbunarea doar pare dulce. Gândește-te numai cât de nefericit ești deja. Dar, știi ceva? Eu pot schimba totul, daca vrei.
- Cum adica?
- Iart-o pe Oana și atunci Eu te iert pe tine. Ura și păcatul vor rămânea problema Oanei după aceea, nu a ta. S-ar putea să pierzi banii aceia cu care ai spuns că-ți este datoare, dar cel puțin vei avea pace în inima ta.
- Dar, Doamne, NU POT S-O IERT!
- Cum doresti. Tu alegi sa ieriti si sa fii iertat!
- … Bine, ai dreptate. Mai bine pace in suflet decat razbunare!.... Bine, o iert! Ajut-o si pe ea să-si găsească linistea. Stiu că se simte mizerabil, poate si datorita sicanelor pe care i le-am facut eu. Iarta-ne pe-amandoi, Doamne, te rog!
- Foarte bine! Minunat! Cum te simți acum?
- Hmmm, bine, chiar foarte bine. Știi, cred că in noaptea asta nu voi mai dormi încordat, ca de obicei… Parcă nici nu mai sunt atât de obosit…
- Ma bucur pentru tine. Mai ai ceva de zis?
- Da, ai dreptate! “Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău…”
- Bine, am să fac și asta, numai nu te pune singur în locul unde poți fi ispitit.
- Ce vrei să spui cu asta?
- Schimbă-ți prieteniile, renunță să mai mergi în locurile în care ai mers până acum, nu te mai uita la filme murdare, nu mai asculta discuții păcătoase, nu te mai pune în situații îndoielnice. Unii dintre prietenii tăi au deja o influență mult prea mare asupra ta. Vor să te implice în lucruri incorecte, nu te lăsa păcălit de ei! Te mint ca să se distreze pe seama ta, dar în cele din urmă prietenia cu ei, te va ruina. Și, încă ceva: nu face din Mine țapul tău ispășitor.
- Eu? Dar ce-am mai facut?
- Stii prea bine! Așa procedezi mereu – te bagi în probleme și apoi incepi sa strigi: Doamne, ajută-mă să ies din încurcătura asta și îți promit că nu mai fac alte prostii! …Ți-aduci aminte de câte ori te-ai târguit cu Mine?
- Asa e, Doamne… Mi-e si rușine… Îmi pare rău. Iarta-ma, te rog.
- Bine. Mai ai ?
- “Căci a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin”
- Știi tu ce Mi-ar aduce slavă? Ce M-ar face, cu adevărat, bucuros?
- Nu știu, Doamne, dar cred ca ar fi tare bine daca ma faci demn sa-ti aduc bucurie.
- Iată și răspunsul la întrebarea Mea!
- Da?
- Da. Asta Îmi aduce mie slavă: să am oameni ca tine pe pământ, care Mă iubesc și caută voia Mea în viața lor.
- Doamne, abia aștept să văd ce poți face Tu din mine! Facă-se voia Ta în viața mea de-acum înainte.
- Amin?
- Amin, Doamne.
- Așa să fie!
|