View Single Post
  #7  
Vechi 17.07.2013, 20:01:44
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.981
Implicit Cuvântul părintelui Rafail Noica ( continuare )

Comorile lui Hristos
Ce este învierea? Este învierea trupurilor noastre? Cum așa? Dumnezeu va readuce la viață trupurile noastre. Ce cântăm atunci când îi îngropăm pe cei dragi nouă? Spunem: "Al Domnului este pământul și plinirea lui". Ce semnificație are împlinirea pământului? Înseamnă a-l hrăni cu rămășițele noastre. Pământul nu-i este de nici un folos Domnului, nu are nevoie de el pentru a mânca salată. Pentru Dumnezeu, pământul suntem noi. Și așa cum noi îngropăm comori în pământ pentru a le feri de hoți, Dumnezeu face și El ceva similar. Trupurile noastre păcătoase reprezintă o comoară pentru Dumnezeu, pe care El o ascunde sub pământ până la ziua învierii, când ne vom bucura cu o bucurie de neimaginat. Dă-ne Doamne un dram de nădejde!
Părintele Sofronie spunea că trăim timpuri în care poate oamenii se pot mântui doar cu nădejdea la vreme de necaz. Omenirea nu mai are speranță și fără harul lui Dumnezeu nu mai știm ce este nădejdea adevărată. Cunoaștem suferința încă din pântecele mamei noastre și suferința nu poate privi către înviere. Nădăjduiesc însă că Domnul va avea milă și că voi fi salvat, chiar dacă nu mă văd înviat.
După Primul Război Mondial omenirea și-a pierdut din har, iar după cel de-al doilea, a rămas cu și mai puțin. Suferința a pătruns în firea noastră. Așadar, în această lume pierdută, singurul lucru ce-l pot spune celor mulți este să aibă nădejde, căci Dumnezeu este omnipotent și ne iubește.
Cu un pas în Adevăr
Am mai înțeles ceva din cuvintele Sfântului Siluan, ceva ce este mai aproape de nivelul nostru, iar în toate momentele grele ale vieții să amintim de această învățătură: lumea aceasta nu este o lume a deznădejdii. Trăim și noi un iad, iar acesta este la nivelul vieții noastre. Poate că tocmai atunci Hristos e mai aproape de noi, când ne simțim pierduți, căci prin cruce a venit în viețile noastre în care trăim iadul. Și atunci trebuie să-l găsim pe Hristos. Vă spun aceasta din ceea ce am observat din viața mea.
Ce este oare iadul? Iadul este păcatul. Când suntem în iad, Domnul ne este alături. De câte ori păcătuim, nu facem ceva nou, suntem păcătoși, asta e natura noastră de a fi. Dar dacă înțelegem că suntem păcătoși, începem să intrăm în adevăr. Să conștientizăm aceasta, că suntem păcătoși și departe de Dumnezeu. Și când am acceptat acest fapt, Domnul, care este Adevărul, ni se alătură și putem simți învierea noastră, căci Domnul merge alături de noi.
Cândva, un copil de vreo 7 ani a venit la mine pentru spovedanie. A venit cu teamă. Copilul făcuse o greșeală mică, însă o vedea ca pe una însemnată. I-am citit rugăciunea și s-a bucurat atât de mult, încât la ieșirea din biserică mi-a spus: "Părinte, acum pot să alerg, dar nu pot doar alerga, ci chiar să zbor!" Mare taină, până și în necaz a dat dovadă de credință, realizând că trebuie să se spovedească. Copilul a înțeles că este un păcătos și a acceptat acest lucru. Adevărul constă în faptul că aparținem iadului și că nu poate fi nici o milă pentru noi deoarece suntem păcătoși. Însă Adevărul are pentru noi un nume, și anume Hristos, Cuvântul Lui Dumnezeu, care este Adevărul. Nu noi suntem aproape de Hristos, ci Hristos e aproape de noi. Mântuirea noastră e lucrarea Domnului, și El face toată munca cea grea. Nouă ne rămâne doar să alegem. Sunt păcătos, am un gând rău, știu că nu e bun și mai văd că nu pot avea binele și nu pot fi binele. Dar dacă îi spun Domnului, îmi va arăta următorul pas al călătoriei mele.
Să ne rugăm pentru bine
Într-o scriere se spune: pentru om, a-și vedea propriul păcat înseamnă începutul vederii Adevărului, iar aceasta se poate produce prin Sfânta Spovedanie. Observăm că suntem păcătoși, dar mai important este să vedem păcatul ce-l facem. Să-l vedem și să respingem cele rele, alegând binele. Și chiar dacă nu-l putem obține, să-l întâmpinăm cu speranță, să ne rugăm pentru bine. Asta înseamnă rugăciunea.
Așadar, prin mărturisirea păcatelor respingem răul. Nu putem ieși din păcat, deși ne dorim binele pe care nu-l putem face și nu ne dorim răul pe care îl facem. Există în noi o forță ce ne împinge să facem răul ce nu-l dorim, însă lucrul măreț este că nu vrem răul și că vrem Cuvântul Domnului.


<<va continua>>
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote