Citat:
În prealabil postat de Ghemot
Am înțeles că, în monahism, ascultarea este o regulă „de bază” ca să zic așa. Ea trebuie făcută necondiționat, până la erezie. Adică doar atunci când starețul/duhovnicul îți dă o ascultare care presupune o erezie, nu mai trebuie să asculți. Dar până atunci,...se înțelege că trebuie să faci ascultare chiar și dacă acea ascultare presupune săvârșirea unui păcat.
Întrebarea mea este: Dacă ai făcut un păcat (în sfera ascultării), el se mai consideră păcat sau nu. Adică mai trebuie spovedit?
Aș aprecia dacă m-ar ajuta cineva nu doar cu părerea, ci și cu exemple din cărți duhovnicești în acest sens.
|
Pana la erezie si pacat, nu doar erezie.