Citat:
În prealabil postat de cristi190
Deoarece i-am gresit enorm de mult lui Dumnezeu, prin faptul ca am facut lucruri nu tocmai placute Lui si cel mai grav ca am hulit impotriva Duhului Sfant m-am gandit sa ma spovedesc(nu am facut asta niciodata, spre rusinea mea) si sa-i cer sfaturi duhovnicului cu privire la monahie. Pur si simplu cred ca asta ar fi rostul meu in viata, alaturi de a fi un misionar(deoarece de mult mi-as dori asta); pur si simplu nu m-as regasi in niciun domeniu "lumesc".
Intrebarile mele sunt:
● Pot "testa" viata la manastire? Adica sa ma duc la o manastire si sa stau acolo o perioada de timp pentru a vedea daca pot rezista la asa ceva?
● Dat fiind faptul ca nu stiu la ce sa ma astept de la rudele mele/familie daca le-as spune intentia mea, cert este ca imi vor tine morala zile intregi : "te-am crescut ca sa pleci la manastire", "la batranete cine ne va sprijini?", "ce le vom spune prietenilor daca vei pleca?", "cum ne va primi restul lumii?", "la manastire se duc cei cu probleme de natura emotionala mai mult, ori si tu ai asa ceva?", cum ar trebui sa ii abordez? Eu NU am nicio "problema" de mai sus, pur si simplu asa sunt eu, indreptat spre cunoasterea Dumnezeului.
Orice sfat/parere m-ar ajuta. Multumesc!
|
Intrebarea dvs. ridica o serie de subintrebari complexe. Mai intai as spune, chiar se recomanda, sa testati putin viata la manastire, sa vedeti daca rezistati rigorilor de acolo. Viata de manastire nu este pentru oricine. De fapt, ca si mod de mantuire, poate duce in directia opusa daca nu esti pregatit pentru asa ceva. Adica poate duce la ratarea completa a vietii. Desigur, ca pana sa ajungi calugar trebuie sa treci prin mai multe stadii (incepand cu cel de frate in manastire)si esti supus unor teste de parintii de acolo. Binenteles, teste duhovnicesti. Viata la manastire nu este pentru oricine. Este, prin definitie, calea angelica, dar si luptele pentru desavarsire pe aceasta cale sunt pe masura.
In momentul in care va hotarati sa va faceti calugar, nu trebuie sa va mai influenteze nimic (parinti, prieteni etc). Este o decizie personala pe care trebuie sa v-o asumati integral. Puteti ajunge in rai, sau in directia opusa daca alegerea nu este bine facuta. De aceea va recomand sa va luati un timp de gandire, destul de mare, pentru ca aceasta directie trebuie sa fie, prin definitie, ireversibila. De aceea, mergeti si vorbiti aceste lucruri personale si orice alte intrebari cu duhovnicul dvs. Nu aveti unul? Faceti-va unul, dupa o cercetare in prealabil, sau lasati-va in mana proniei divine. El este cel mai bun sa va sfatuiasca in aceasta directie, restul (cred ca majoritatea) suntem doar ortodocsi care nu am putut patrunde suficient de bine, un subiect atat de inalt. Nu vreau sa generalizez, dar consider ca in afara de un duhovnic iscusit, in aceasta privinta (calugarie sau casatorie) nu va poate sfatui nimeni. Cine vrea sa se mantuiasca, cu intrebarea sa calatoreasca.
Cred Doamne, ajuta necredintei mele!