Se pare, din felul in care ai scris, ca esti o persoana inteligenta cu mult bun simtz launtric si in familia ta esti destul de important daca fiecare are "deaface" cu tine, deoarece probabil ii coplesesti cu discutiile dumitale, la care, avand alte preocupari, bineinteles ca nu au cum sa faca fatza, si ca atare te superi, te simti singur si trist cu atat mai mlt cu cat destui colegi de ai tai din generatia ta se simt bine, vorbesc si fac aberatii, fara sa le pese, si unii si reusesc in viatza, in concluzie singuratatea e intr-adevar suparatoare. Dar are si avantaje, poti citi, sa te uiti la TV, sa studiezi religie, sa mergi la biserica, sa scrii, sa te gandesti cum ai putea face o afacere, sa castigi niste bani, sau de ce nu sa faci ca si un prieten al meu care in singuratate se pregateste in a fi desavarsit, cantand la chitara si citind carti filozofice si duhovnicesti, adica placute sufletului sau inca primitiv, al meu e cu mult in urma, si care tot singur colinda muntii si vaile patriei, cu cortul, in gasirea unor si mai mari singuratati in imbratisarea naturii... Dar d-neata avand talent, decat sa stai degeaba, si in loc sa aplici pe pielea ta in momentele triste si negre, diferite solutii de tip chici, adica sa-i lasi pe toti cu gura cascata, devenind un VIP dupa care isi amintesc apropiatii cu jint, ia gandeste-te la aceiasi colegi de generatie batjocoritori care te-ar putea privi cu sictir sau cu o mutra schimonosita deoarece tocmai le-ai confirmat zeflemeaua ca intr-adevar nu meritai prietenia lor. Si prietenii trebuie sa ti-i sti alege, sa ai grija de ei, sa-i accepti cu bunele si cu uraciunile lor, trecandu-le cu vederea din jigniri, din lipsa lor de interes, din excluderea cu care "te pedepsesc" evitandu-te. Parerea mea despre ce ai avea de facut, pentru a nu-ti pierde vremea cu astfel de idei negre este de a incerca sa le pui pe hartie, sa le lasi pentru a doua zi, a treia, sa le recitesti si sa le completezi asa fel incat sa-ti iasa un jurnal sau o istorioara plina de sensibilitate si intamplari si ganduri cu care intr-adevar sa-i determini sa te aprecieze, asta deoarece talentul tau am impresia ca spre asta inclina. Daca totusi negrele lacrimi se indesesc, din cinestie ce motive, sfatuieste-te cu cineva pe baza concluziilor tale, un prieten, o ruda, un medic, un parinte, si puneti-le pe masa pentru a afla parerea lor despre ele...
Si eu am avut cateva tentative, unele de-adreptul aberante, de care ma rusinez sa le povestesc, dar findca ti-ai deschis sufletul am sa mi-l deschid si eu, si a fost adevarat, fiind la un pas de prapastie...
Cica ma gandeam cum se poate construi un stalp pana se iese din atmosfera, si realizasem tehnic in mintea mea acest aspect, proiectandu-l si pe hartie, astfel oamenii puteau lansa sonde spatiale folosindu-se doar de impuls, daca ne gandim ca in afara atmosferei nu exista frecare, astfel lansarile erau mult mai simple si ieftine. Apoi drumul pana la Luna fiind foarte scurt, oamenii puteau si acolo sa faca un turn mai mic pana la distantza in care gravitatia lunara ar fi foarte mica (acolo nu exista atmosfera). Pana aici nimic negativ, dar gandindu-ma ca pe partea cea intunecata a lunii precis exista viatza, sau sunt ascunse fiinte D-nezeiesti, sau de ce nu ei traiesc in interior unde luna fiind probabil formata din gheatza, deci existand apa se dezvolta o alta natura, si poate ca luna este si ea un loc unde se aseaza D-zeu, si ca atare eu prin solutiile mele tehnice nu as face decat sa le inlesnesc, semenilor nostrii, distrugerea lunii, ca odata oamenii ajunsi acolo se vor bate pe ea, si daca ar distruge-o, bucati din ea care ar lovi pamantul ar distruge parti din el, si poate ar misca pamantul de pe orbita, l-ar duce mai aproape de soare sau mai departe si ar strica echilibrul atat de fragil al existentei noastre pe Terra, si ca atare, m-as face vinovat de aceasta nenorocire, si cum lucrurile erau deja scrise, si oricand cei capabili sa realizeze asa ceva o puteau face, eu eram deja pierdut din moment ce le aratasem proiectul, si pentru a nu se intampla, dupa ce am ars hartiile, am socotit ca era de datoria mea sa-mi pun capat zilelor pentru a impiedica aceasta nenorocire ce ar fi devenit posibila datorita mie... Nu stiu de ce n-am facut-o, probabil si pe mine m-a oprit ceva desi de multe ori, poate altceva, m-a indemnat...
Deci iti poti inchipui ce dificil mi-a fost sa pricep ca totsi nu trebuia sa-mi pun capat zilelor si nu voi fi chiar asa de vinovat daca oameni ajung pe Luna si ii pune boala sa faca cine stie ce grozavie si sa o spulbere de la locul ei...
Acum precis surazi ca mai sunt si altii in situatia ta, ce s-au imbarcat pe "pluta" si au incercat sa vasleasca impotriva curentului... si daca te gandesti ca oamenii pot distruge Luna cu cateva rachete cu incarcatura atomica atunci realizezi cat de stupida si fara sens ar fi fost cauza mortii mele...
Rog de asemenea a-mi fi iertata "iesirea in decor"
|