Cred ca feminismul trebuie privit intr-un context mai larg. De vreo cateva secole traim sub paradigma revoltei ca normalitate si stare continua. A revoltei in general. A "muncitorilor" impotriva "mamei lor de patroni", a elevilor contra profesorilor, a sportivilor contra antrenorilor, a antrenorilor contra presedintilor de club, a presedintilor de club contra sefilor de federatii, a copiilor contra parintilor, a laicilor contra preotilor si a acestora contra episcopilor lor. A fiecarui segment social contra celui de deasupra si a corpului social in ansamblul lui contra capului. Asculti ? Inseamna ca esti bleg. Femeie: asculti de barbatul tau ? Inseamna ca esti toanta. Barbate: te crezi cap de familie ? Inseamna ca esti dictatorial. Va credeti in Evul Mediu. Liberté, Egalité, Fraternité. Partea cu "ou la mort" s-a facut uitata.
Revolta impotriva autoritatii legitime, indiferent ca e vorba de Biserica Domesctica, de parohie, de dieceza sau de Biserica Universala, revolta ca stare de spirit mai ales, este pacatul cu adevarat diabolic. Iar neascultarea este fiica ei. Iadul a inceput cu o revolta, iar lumea a ajuns la Marea Impotmolire in urma neascultarii.
|