Citat:
Īn prealabil postat de Adriana-Simona
Adeseori am auzit/vazut inclusiv aici pe forum sfaturi generice date unor oameni deznadajduiti si foarte ispititi.
Printre ele cel mai des este: du-te si te spovesdeste.
Dar apoi am aflat cazuri destul de grave.
O fetita din gimnaziu la sfatul acesta dat de profa de religie, dupa ce s-a spovedit s-a sinucis la scurt timp. Stiam cu totii ca are probleme in familie si ca ducea o viata dupa cum dictau revistele pentru fete, si ca era foarte frustrata. Dar ce i-ar fi putut spune parintele (caci era un parinte bun) sa o determine sa faca astfel de gest?
Altii dupa o spovedanie nu au mai calcat pragul bisericii toata viata lor, si unii dintre ei au trecut la alte religii mai permisive, iar altii desi se spovedesc in continuare nu spun tot, ci doar ce le convine, apoi se lauda altora, ca au facut si aia dar la parintele nu i-au spus ca sa nu se supere pe ei.
Ma gandeam: oare nu de multe ori spovedania prea in graba, fara a cunoaste realmente omul?
Si nu tot de atatea ori omului i se dau verdicte aspre, fara sa i se arate, fara sa i se explice de ce nu e bine ce face, fara sa i se aminteasca ca Dumnezeu il iubeste cu adevarat si il iarta.
Nu ar trebui acordat mai mult timp cunoasterii omului inainte de spovedanie?
Nu ar trebui sa i se faca o scurta cateheza a iubirii inainte de a-l lua la rost? (mai ales daca pana in acel moment nu a avut contact cu Dumnezeu si cu Biserica)
|
Ia incearca sa rescrii, nu pe forum ci doar pentru tine, postul de mai sus inlocuind exemplele negative (pe care le legi in mod "oarecum posibil" de spovedanie), cu exemple pozitive. Rezultatul, la nivelul perceptiei ce o realizezi asupra spovedaniei, va fi cu totul altul. Nu ar trebui sa-ti fie greu, fiindca chiar si pe internet gasesti o multime de marturii despre cat de mult bine aduce in viata omului spovedania.
Un crestin de biserica stie ce este spovedania adevarata! Un crestin de site, sau de blog, sau de revista de moda, sau de TV, etc., va crede in acea spovedanie ce ii este prezentata pe acele canale. Virtualizarea sacrului este de fapt desacralizare, pierdere a sacrului; Spovedania fara Sacru (Duhul Sfant) nu exista!
Chiar crezi ca acea fata a fost oripilata de ce a trait la spovedanie incat s-a sinucis? A fost doar un caz nefericit care nu a reusit sa faca fata atacurilor materiale sau spirituale. Poate spovedania ar fi ajutat-o, poate nu! Greutatea ei era insa alta; pentru a scapa de aceasta greutate s-a apropiat de duhovnic. De ce nu a putut sa se libereze, nu cred ca mai poti afla, dar e greu de inteles cum spovedania "a pus capac"!
In ceea ce priveste modul cum trebuie sa faca preotul duhovnic spovedania, nu se poate institui un sablon general valabil; peste toate, fie rautate (a preotului sau a penitentului), fie nestiinta, fie neputinta, diferenta este data mereu de credinta ca Dumnezeu este cel care lucreaza in mod real in cadrul Tainei. Iar credinta in lucrarea lui Dumnezeu trebuie sa existe apriori spovedaniei.
Ajuns in acest punct, pot spune ca de fapt nu spovedania se doreste a fi reparata prin afirmatiile facute de domnia ta ci doar partea de consiliere psiho-afectiva a persoanei tulburate. Iar aceasta consiliere nu are legatura cu spovedania! Spovedania este ceva, iar mangaierea sufleteasca, mila fata de aproapele ce este tulburat, consilierea psihologica sau psiho-duhovniceasca a celui ce plange, este cu totul altceva.
Deci, spun eu, trebuie sa refaci topicul si sa specifici clar daca modul in care se face spovedania te sminteste sau doar felul cum se raporteaza Biserica sau doar preotul Bisericii la opera de compasiune si de intrajutorare a celor tulburati psiho-duhovniceste?
Oricum ar fi, te rog sa fii cu luare aminte si sa nu te smintesti prea usor, ci gandeste-te ca Biserica este de doua mii de ani singura institutie care nu a tradat aceasta tara si pe oamenii ei! Biserica insa, de foarte multe ori a fost tratata ca "cenusareasa" tarii!
Domnul sa te ocroteasca!