Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar
viața bate cartea
|
Am descoperit, pe strazile unei metropole bretone, in fata unei biserici, chiar la poarta curtii ei, o chestie ciudata. Era un fel de dulap cu picior, cu pereti de sticla si acoperis de tabla. Ceva care, de la distanta, parea loc de aprins lumanari.
Dar, de aproape, s-a dovedit un loc de schimb de carti. Pe principiul "pune aici cartea pe care ai citit-o si ia alta". Principiul era foarte simplu. Ridicai capacul sarcofagului de sticla si asezai acolo cartea, sau cartile, sau DVD-urile pe care le citisei/vazusei. Alegeai ceva ce nu citisei/vizionasei. Functiona ca o mediateca de imprumut de nimeni coordonata, in care fondul de carte/film era format din ce punea fiecare la mijloc.
Pe loc, ideea mi s-a parut formidabila. Citeste si da mai departe, ce poate fi mai altruist ? Mi-am adus si copiii, ca sa vada chestia. Cand le-a picat fisa cum functioneaza, fiica mea mi-a pus o intrebare dezarmanta. "Dar cum sa dai, tata, o carte care ti-a placut ?". M-am enervat. Mi s-a parut culmea mentalitatii egoiste. Mai ales daca ti-a placut, nu se cuvine sa o dai si altora, sa le placa si lor ?
Ei bine, reexaminand replica de copil, inclin sa cred ca avea dreptate pe undeva.
"Bine, bine" veti spune "si care e legatura intre ce discutam noi si ce spui dumneata ?". Este. Asa cum cartile insele au devenit "de consum", asa au devenit si vietile. Va amintiti cartile de pe vremea bunicilor ? Acelea legate in piele, uneori cu monograma pe ele, cartile acelea cu margini aurii si ex-libris stampilat ? In care capitolul, daca nu se termina in josul paginii, era urmat de vinieta. In care prima litera din capitol era desenata de miniaturisti.
Ei bine, cartile de acum sunt altfel. Coperta e mult mai stralucitoare si mai viu colorata. E partea cea mai scumpa dintr-o carte. "Coperta vinde cartea" imi spunea, cu justete, un editor. In interior, hartia de proasta calitate. Paginile se desfac din legatura, uneori la prima citire. Sunt carti de unica folosinta, ca sa zic asa. Le citesti odata, pe urma le arunci. Sau, in cazul optimist, le bagi in sarcofagul de sticla. Unde au, totusi, o soarta mai buna, in sensul ca pot fi citite inca de cativa oameni. Dupa un numar mic de citiri, ajung la reciclabile, unde se recupereaza hartia. Cartile de astazi sunt gandite ca sa se prefaca in hartie igienica.
Un capitol dintr-o carte de Alvin Toffler se numeste "Societatea care arunca". E vorba de lucruri create special ca sa aiba o viata scurta. Cand se ajunge la societatea care arunca si cartile, mai avem un pas pana la societatea care arunca oameni. Vieti de oameni.
Casatoria ca legatura pana la mormant ? Sa fim seriosi! "Crucea casatoriei" ? A se scuti. De unde "fight for your love" ? Nu e normal ca mirele sa zambeasca si mireasa sa caste ? Casatoria e o chestie pe care o iei din sarcofagul de sticla, o rasfoiesti si o returnezi. Pana la urma, dupa un numar mic de citiri, si vietile noastre se recicleaza.