Dobrine, ca sa-ti raspund la un mesaj de-al tau anterior: cred ca ai tu o sensibilitate aparte de iti tot ceri iertare si crezi ca m-ai suparat (pe mine nu m-ai suparat cu nimic oricum), precum si o suspiciozitate mai greu de inteles din moment ce ma banuiesti de ganduri rele.
Eu cel putin nu am crezut vreodata ca ai scris cuvinte care nu iti apartin fara sa citezi autorul. Nu de alta, dar daca as fi crezut asa ceva, atunci sigur nu mai intrebam :-D logic, nu? daca as fi crezut asa ceva, atunci as fi avut deja o certitudine interioara si nu as mai fi avut nici un motiv sa intreb.
Ori eu te-am intrebat pt ca vroiam sa stiu care a fost sursa originara, pt ca de obicei, chiar daca noi ne impropriem niste adevaruri de crediinta (atunci cand Dumnezeu ne lumineaza mintea ca sa intelegem), sint lucruri pe care le-am auzit sau citit de la altii dinaintea noastra (scrieri ale diferitilor sfinti, predici, duhovnic, preoti, etc). Uneori ne mai amintim sursa, alteori nu. Dar nu putem avea pretentia ca noi sintem sursa originara.
Este adevarat ca si aceste ganduri pe care le-ai expus mai devreme (pe care eu le-am considerat adevarate), ca sa ma exprim imperfect, sint o particularizare al indemnului Mantuitorului ca: fara El nu putem face nimic (nici macar dragostea noastra fata de Dumnezeu, fata de semeni si fata de propria persoana fara El nu e cea "corecta") si ca orice vom cere vom primi (deci sa le cerem si pe acestea de la El). Probabil de aceea mi se parea si foarte adevarat (iata ca am gasit un posibil raspuns la propria-mi intrebare).
Citat:
În prealabil postat de dobrin7m
Imi cer iertare ca te-am suparat. Ai intrebat de doua ori de unde am luat textul ceea ce inseamna ca iti doreai sa stii de unde este. Si atunci ti-am spus sa iti linistesti sufletul. Nu pentru cele scrise de mine ci pentru gandul cel rau pe care il primisesi. Iarta-ma inca odata iti cer, pentru ca stiu ca ai dat frau gandului crezand ca as fi scris ceva ce nu imi apartine si nu as fi spus, din slava desarta, ale cui sunt cuvintele si de unde le-am luat.
Stiu ca nu te necajesti si nu te framanti de cele scrise de mine, am stiut asta.
Unele cuvinte si ganduri sunt spuse semenilor prea devreme, alteori prea tarziu. De aceea nu le primesc. Noi trebuie sa intelegem asta si sa nu ne suparam.
Cand sunt spuse prea devreme va trebui sa avem rabdare sa vina timpul lor, cand sunt spuse prea tarziu va trebui sa avem rabdare sa i le spuna Dumnezeu.
Si pentru ca gresim spunand prea devreme sau prea tarziu primim si o pedeapsa. Daca suntem intelepti primim pedeapsa cu bucurie.
Sa ma ierti pentru supararea pricinuita. Si toti cei care simt o suparare din pricina cuvintelor mele sa ma iertati.
|