Citat:
În prealabil postat de Mihailc
Dar o fi creștinește să nu plătești chirie și să profiți, pe termen lung, de bunăvoința cuiva ?
O posibilă soluție ne sugerează stilul aparte de filoxenie monahală, așa cum se practica ea înainte de agiornarea mănăstirilor la marketing-ul capitalist.
Încă de la întemeierea și instituționalizarea monahismului, regula ospitalității a fost inclusă printre principiile de bază a funcționării unei mănăstiri. În primele cinci zile, străinul era tratat ca un oaspete: i se oferea un loc unde să se odihnească, după posibilități și primea hrană de la trapeză, în rând cu viețuitorii așezământului. În rest, oaspetele făcea ce dorea, desigur în limitele bunei cuviințe . În zorii celei de-a șasea zi, străinul era deja inclus în obște în calitate de rezident temporar și primea ascultare. Prin urmare, filoxenia nu încuraja parazitismul și trândăvia, cu atât mai puțin dădea apă la moară profitorilor de ocazie .
Dacă ai un spațiu de locuit liber și nu depinzi neapărat de venitul obținut prin închirierea lui, poți să-l oferi ca adăpost temporar persoanelor aflate în dificultate. Dacă nu poți să procedezi așa, încearcă să stabilești o chirie rezonabilă și să te mulțumești cu mai puțin.
|
Orice este posibil!
Eu cunosc un caz extrem care m-a intrigat peste masura!
Prietena mea cea mai buna a mostenit un apartament in buricul Bucurestiului asa ca s-a mutat singura din provincie,in acest apartament.
Fiind studenta si singura,s-a gandit ca nu este rau sa inchirieze pe o plata simbolica si cealalta camera,numai sa stea in compania altor fete.
Zis si facut,lucrurile au fost bune,a acomodat si alte studente din provincie si se gospodareau cu success.
Intamplaarea a facut sa cunoasca pe holurile facultatii,o persoana(tot din provincie)cu care a legat o conversatie si afland ca nu are unde locui s-a gandit ca macar s-o invite acasa sa-i dea de mancare si sa vada apoi ce poate face pt ea.
A ramas sa doarma in seara aceia acolo,improvizand un loc de dormit;apoi si un seara urmatoare si tot asa fara a adduce in discutie problemele financiare.Nici nu avea cum,persoana in cauza nu avea nici un venit,nu lucra.
Bunele maniere cat si educatia din familie,ne invata ca atunci cand suntem gazduiti de cineva din prea plinul inimii sale si nu ne putem revansa material,atunci putem sa-l ajutam la treaba in gospodarie,la cumparaturi,in linii mari sa facem viata mai usoara binefacatorului nostrum si sa intoarcem favoarea dupa puterile noastre.
Aceasta fiinta,a ajuns in scurt timp o povara in casa prietenei mele,trebuia sa spele vasele dupa ea,sa-i aranjeze lucrurile care erau aruncate peste tot si desi nu cumpara nimic niciodata,consuma absolut tot din casa cu dezinvoltura.
Dupa un timp s-a angajat,si plangandu-se ca are salariu mic si nu poate plati chirie,prietena mea si de sila si de mila nu a mai zis nimic.
A stat la ea in total vreo 12 ani timp in care si-a pus toate economiile in banca sau si-a cumparat lucruri dragute pt ea:bijuterii,aparatura electronica si altele,refuzand s-o ajute la plata facturilor sau la cumparaturi(fara a mai vorbi despre chirie).
12 ani in care a stat 100% pe spinarea cuiva care nu-i era nici macar ruda,nu-i era datoare cu nimic.
Cand in sfarsit prietena mea i-a zis ca s-a terminat si ca vinde aparatamentul ,aceea persoana a avut atatia bani stransi incat si-a pornit propria afacere!!!!!!!
Nu stiu daca este crestineste sa iei chirie,dar stiu ca nu este crestineste sa abuzezi atat de salbatic de un om cumsecade sau prostut care nu se poate impotrivi;sa-l escrochezi atati ani,folosindu-l pt a-ti strange economii.