[cristiboss56]

Ştiu, Doamne, că păcatele mele sunt nenumărate, şi nu pot să privesc către a Ta bunătate, dar ştiu că şi milostivirea îndelung răbdătoare şi noianul iubirii Tale de oameni sunt nemărginite: că, deşi am întrecut cu răutatea pe toţi oamenii, însă nu am întrecut îndurările Tale, nici am uscat izvoarele cele pururea curgătoare ale iubirii Tale de oameni! Căci, fărădelegile noastre de s-ar înmulţi mai mult decât stelele cerului şi nisipul mării, încă atât de biruite vor fi de către blândeţile şi milostivirile Tale, cât şi faptele noastre pe care le socotim de bine, încă au trebuinţă de dreptatea Ta. Pentru aceasta, îndrăznind, alerg la milostivirea Ta cu frică şi cu cutremur, rugându-mă ca fiul cel risipitor, oricât am greşit Ţie cu voie sau fără voie, cu fapta şi cu cuvântul, cu aducerea aminte şi cu gândul, cu ştiinţă şi cu neştiinţă, cele din noapte şi din zi, cele din vârsta copilăriei mele şi până acum, toate să mi le ierţi şi să le ştergi, şi în haina nepăcătuirii şi a curăţirii să mă îmbraci. Am păcătuit, singur mărturisesc, am greşit, nu tăgăduiesc:
Poruncile Tale n-am păzit, judecăţile şi dreptăţile Tale le-am călcat, am urmat rău amăgitorul vrăjmaş, m-am supus trupului şi patimilor, m-am făcut rob dulceţilor vieţii şi casă a toată necurăţia.
Asemănarea chipului Tău, pe care mi L-ai dat, nu-L am curat şi neschimbat, şi pecetea dumnezeiescului Botez am întinat-o. Am stricat pe cea dintâi zidire şi pe cea de a doua, toate le-am tulburat, toate le-am întinat cu păcatele pe care le-am făcut în toată vremea şi în tot ceasul. Mărturisesc că sunt vinovat focului de veci, viermilor neadormiţi; recunosc că sunt vrednic de toată munca cea rea şi înfricoşată, şi nu aştept decât răspunsul Tău cel neînfricoşat care trimite pe cei păcătoşi în focul gheenei. Eu însumi îmi hotărăsc osânda, însumi mă judec vinovat. Aducerile aminte de păcatele pe care le-am făcut şi mustrările de cuget îmi stau pururea înainte, şi parcă văd pe cumpliţii pârâtori aducând şi arătând în scris păcatele mele la judecată, şi parcă mă răpesc dinaintea scaunului judecăţii şi mă târăsc ca să mă arunce la chinuri, fără să pună cineva un cuvânt pentru mine să mă părtinească. Vai, dar, ce voi face! Când voi fi cercetat şi osândit în ziua Judecăţii, cine mă va îndrepta? Că toate păcatele mele cele ascunse şi făcute întru întuneric vor ieşi şi se vor da înaintea a milioane de îngeri. O, de trei ori ticălosul! Altă nădejde de mântuire nu am, fără numai iubirea şi milostivirea Ta de oameni, Doamne, care nu voieşti moartea păcătoşilor, nici ca să piară vreunul din cei mai mici, ci să se întoarcă la pocăinţă şi să se mântuiască. Iartă-mă, dar, şi pe mine, care însumi mă osândesc şi propovăduiesc păcatele mele după cuvântul Tău, Care prin prorocul ai zis: “Mărturiseşte-ţi tu însuţi păcatele tale ca să te îndreptezi”. Fă ca şi eu, prin aceasta, să dobândesc iertarea şi mântuire; ajută-mi mie, necredinciosului, şi mă fă nevinovat.
Primeşte mijlocirile Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria şi ale tuturor sfinţilor care neîncetat se roagă pentru noi; că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin.