Era de prin doxologia citatul, iată și continuarea:
„În unele reprezentări, cum este cea de mai sus, îngerii sunt reprezentați exclusiv în registrul de sus; în altele, aceștia îi îndepărtează pe diavoli de călugării care urcă, cu ajutorul unor sulițe.
În registrul de sus, este reprezentat (într-un medalion sau deasupra norilor) Hristos. Înaintea Lui se găsește un călugăr foarte bătrân, cu figură cuvioasă și foarte smerită, urcat pe ultima treaptă a scării, privind către Domnul. Iar Hristos îl ia de o mână, în timp ce un înger îi așază pe cap o cunună.”
Citat:
În prealabil postat de Nietzsche
Aceste caracteristici ("invidia, lacomia,mania,etc) tin de dezvoltarea structurii oricarui individ, nu doar supravietuire cat si identitate.
|
Era vorba de niște tare care trag sufletul în jos.
Citat:
În prealabil postat de Nietzsche
Dar cum ar dori crestinismul sa traim? Ca niste castraveti ce ne luam lumina soarelui iar restul monoton cu gandul la un "dumnezeu" constipat, mototol constant traind esecul sub forma ideii de pacat, circular? Asta e concluzia scarii iadului? Ma simt flatat, sincer.
|
Eșecul e neieșirea din stări involutive, lenea, invidia, lăcomia, nu cred că e deloc plictisitoare nici viața monahală, nici cea trăită în pocăință, mereu se întâmplă câte ceva, omul e supus unor situații limită nemaiîntâlnite, mai degrabă e un suspans continuu.