"Plecarea Parintelui Gherasim" de C-tin Aurel Dragodan
Targu-Ocna - 1951
Plecarea Parintelui Gherasim
Cu fata ca de ceara,
Cu trup firav ca de sfant bizantin,
Parintele Gherasim a fost adus intr-o seara,
Invaluindu-ne cald cu surasu-i blajin.
Zile de boala din carne i-au rupt
Si-acum doar o piele-i infasura osul,
Dar tainic el spune Rugaciunea inimii neintrerupt:
Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul!
Ardeau ca facliile ochii fiecarui bolnav,
Ioan si Valeriu si-au impreunat mainile in rugaciune.
Viata mai palpaia ca o candela ce se stinge in trupul schilav;
Apoi, printre gratii, s-a vazut cazand o stea de taciune.
Domnea-n incapere o liniste grea.
Doar aripe de ingeri in jur falfaiau, matasos.
Departe, copii cantau un cantec de stea.
[COLOR="Blue"]Parintele Gherasim a plecat sa se-nchine la ieslea lui Hristos[/COLOR]“.
|