Citat:
Īn prealabil postat de derbyc
Daca nu am postat unde trebuie, imi cer scuze si rog un moderator sa mute topicul unde trebuie.
Am si eu o dilema...
Acum cateva luni am facut niste lucruri cu o fata... Apoi, am tinut putin din Postul Pastelui si m-am spovedit. Nu m-am spovedit la preotului la care m-am spovedit in ultimii 3 ani, ci la altul. Acel preot mi-a spus ca e un pacat mare, ca nu mai am voie sa ma impartasesc si sa tin tot Postul, sa ma curat, si apoi sa revin, inainte de Paste sa ma mai spovedeasca odata. Mi-a spus ca daca vreau sa ma impartasesc trebuie sa fiu curat si ca pacatul a fost iertat.
Am tinut tot Postul dar nu am reusit sa ma spovedesc tot la el. De 3 ori am incercat si ba era coada prea mare (pana aproape de iesirea din biserica), ba nu spovedea el. Si m-am spovedit la preotul "meu", adica la acel preot la care m-am spovedit de 3 ani, inainte de acest eveniment. Si la spovedanie nu i-am spus ca am mai fost la altcineva pt acest pacat. Nu i-am spus nimic de pacat, pentru ca celalalt mi-a spus ca a fost iertat. Si m-a impartasit.
Nu l-am mai repetat de la spovedanie.
Insa eu nu stiu sigur daca am facut bine. Si mi-e cam frica... As vrea parerea voastra.
Multumesc.
|
Pai, daca preotul la care ti-ai marturisit pacatul , ti-a dat oprire de la impartasanie, trebuie sa vezi si daca celalalt (primul)ti-ar fi dat la fel oprire, daca l-ar fi aflat...!
Apropo, in canoane se spune ca atunci cand cineva isi schimba duhovnicul , celalalt(noul duhovnic trebuie sa ia cunostinta de toate cele dinainte greseli ale celui ce se spovedeste, chiar daca ele au fost marturisite.
Insa , inainte ca tu sa te duci sa marturisesti verbal ceea ce tu ai decis in tine ca e pacat, e bine ca asta sa fie nu pentru c ca asa ai citit intr-o carte sau indrumar, ci mai mult, sa fie in urma hotarari tale de a nu mai savarsi ceea ce constiinta ta ti-a "spus' ca ai gresit(iar tu ai consimtit si inteles liber ca este pacat), deci sa urasti pacatul, si din iubirea catre Dumnezeu si aproapele, sa te caiesti sincer si astfel sa si doresti sa nu mai savarsesti nimic din ce ar pricinui mahnire sau vatamare , aproapelui si lui Dumnezeu.
Ca sa poti sa iti constientizezi in totalitate pacatele, si starea ta interioara , raportat la Dumenzeu, trebuie sa petreci mult in rugaciune, sa ceri lumina, lacrimi sincere si parerei de rau, smerenie si dragoste adevarata fata de DUmenzeu , din care sa te si caiesti cu adevarat, si ravna sa savarsesti binele. caci noi nu putem sa facem nimic , nici sa neridicam din intunericul si mizeria in care zacem, prin propriile noastre puteri.
Sfatul meu este sa nu mai marturisesti verbal, deci cu voce tare ce tu ai judecat ca este pacat, mai inainte de o temeinica si profunda petrecere in cugetare cu smerenie asupra faptelor savarsite asupra carora constiinta "ti-a atras atentie", ca tu sa desavarsesti in tine insuti cainta, prin intelegere, umilinta si libera si IN FINAL hotarata decidere in deplina libertate(deci din cea mai curata iubire fata de CEL fata de care ai pacatuit) de a savarsi total opusul. Scopul unei marturisiri este hotararea de a urma la modul cel mai serios (iar marturisirea cu voce tare este ca semnatura pe un contrat pe care il inchei cu cineva) calea opusa greseli si pacatului, deci avand ca motivatie Dragostea. Frica este opusa dragosetei si cine face o marturisire de frica, nu va avea temei in ceea ce va urma si va cadea din noi in pacat, caci dragostea e cel mai bun frau asupra pacatului. cand iti e frica inca ai pastrat iubire fata de tine mai multa, si marturisirea nu e curata.