[Mihaelasas]

În prealabil postat de gpalama

Vorbesti atat de o zona mistica, cat si de comportament deosebit specific adica: ganduri rele, deznadejde, suparare, hula, injuratura si multa tulburare din senin - astea sunt semne de tulburare demonica.

Acum astea pot sa vina din una sau din alta.

1. Sau ai facut pacate mari si din cauza asta esti demonizata. Sau ai hulit pe Dumnezeu si de asta te ispiteste diavolul.

2. Sau sunt vraji.

3. Daca este vreun alt fel de ispita duhovniceasca, ar trebui sa se linisteasca atunci cand faci rugaciune.

Oricum pe undeva pe aici este...

Singura solutie este nu doar aghiazma ci un canon serios de rugaciune tinut mult timp. Acatistul Sfantului Mina si Paraclisul Maicii Domnului.

Citeste mult timp, spovedeste-te impartaseste-te si pune toata casa ta in ordine - toti sa fie in randuiala si sa faca rugaciune.

Asculta in fiecare zi de pe net youtube acatiste/acatistul sfantului Mina. Roaga-te sa descopere de unde este ispita si sa teajute sase rezolve. Du-te la Biserica.

Cu diavolul nu se lupta cu 8 zile de rugaciune. Se lupta cu ani de rugaciune. O pastila nu vindeca nici un cancer trebuie tratament petimpindelungat. Si ai sa vezi rezultatele dar trbuie sa incepi de undeva. Fa un canon de 1 an de zile in care citeste Acatistul Sf. Mina si Paraclisul si vezi cum merge 3 luni de zile.




4. Legat de problemele personale. Primul lucru rupe legatura sau departeaza-te putin de familia ta. Ca sa nu te ispiteasca diavolul cu ganduri despre ei. Sunt maturi parintii tai, daca stai mai departe de ei nu e bai.

Trimite-i la Biserica. Din pacate nu ai pomenit nimic pentru ei de Biserica ceea ce este foarte grav. Sa se spovedeasca si sa se impartaseasca sa fie in randuiala. Pune-i la rugaciune ca sa se linisteascsa lucrurile si la ei.

Iar tu sa stai un timp mare departe de ei casa te poti linisti. Nu se supara Dumnezeu din asta. Ai familia ta, lasa-ti parintii in pace.

Iar pentru santajul emotional al parintilor tai trebuie sa ii pui la punct sa inceteze cu prostiile si sa nu mai cuplezi la asa ceva. Sa nu te mai intereseze de mofturile unor adulti. Pe bune, chiar esti copil sa nu rezisti la un santaj emotional.

Sunt ortodoxa , cred in Dumnezeu, dar din pacate doar de un timp incoace , dupa nasterea primului copil iar apoi la indemnul unui preot , am inceput sa iau in serios religia, sa ma rog si de postit inca nu reusesc... desi incerc in fiecare miercuri si vineri. Imi tot fac curaj sa merg sa ma spovedesc deoarece nu am mai fost de mult timp si sufletul imi e greu. Mi s-a intamplat si o minune in vara, care m-a facut si mai mult sa cred in Dumnezeu si Maicuta Domnului. Dupa ce am aprins o candela Maicii Domnului, intr-o biserica veche, am primit raspuns la scurta rugaciune spusa in graba, exact de Sfanta Maria. Era vorba de niste acte foarte importante la care ne pierduseram speranta ca le mai primim si fix de Sfanta Maria le-am gasit in posta. Fara nici o explicatie persoana care le intocmea, ne-a scutit de documentele pe care mai trebuia sa le trimitem pentru a avea actele, deoarece dosarul nu era complet si ni le-a trimis. Apoi la scurt timp am inceput sa ma simt rau, dupa ce am citit Paraclisul Maicii Domnului, in fata icoanei cu lumanarea aprisa.Mi s-a facut greata si mi-a venit sa lesin , cu greu abtinandu-ma pana la sfarsitul rugaciunii cand m-am pus in pat si mi-a trecut in mai putin de un minut. O saptamana cum ma intorceam putin ameteam pana aproape de lesin iar chipul Maicii Domnului din acea icoana il vedeam urat, strambat pentru o secunda doua , cand ma uitam la ea . M-am speriat si un timp nu m-am mai rugat. Pe urma ne-am mutat inapoi in Romania, ( am locuit mult timp in alta tara) ,unde locuim cu parintii mei si din pacate nu am posibilitatea sa ma departez de ei, pentru ca vom sta inca cateva luni aici. Despachetand, am gasit cizmele de care vorbeam in postarea initiala.. Am inceput din nou sa ma rog, incerc sa merg la biserica cat pot de des dar un duhovnic inca nu mi-am gasit. Citesc, descopar tot mai mult si imi vad tot mai tare greselile mele, de aceea si disperarea mea in a gasi o rezolvare la tot ce se intampla, la cum ma comport, la ce simt , la a duce o viata mai corecta .Pentru ca aceste sentimente pe care le simt fata de parintii mei, ma macina extrem de tare, ma fac sa ma simt enorm de vinovata oricat as incerca sa le controlez si ma simt din nou un copil neputincios. La biserica am reusit cu greu sa merg impreuna cu ei de doua ori si voi mai incerca dar sa se spovedeasca si impartaseasca nu stiu daca voi reusi vreodata sa ii conving pentru ca nu obisnuiesc si privesc cu sccepticism obiceiurile ortodoxe. Sau poate, la fel ca mine pur si simplu au sufletul greu si nu recunosc ca le e rusine sa mearga sa se spovedeasca. Multumesc pentru sfaturi!