Citat:
În prealabil postat de Petre.
Multumesc tuturor pentru incurajari si sfaturi, parca mi-a mai revenit speranta ca poate ceva se va schimba in viitor, fie el apropiat sau indepartat. Si m-a facut sa vad alte aspecte ale problemei. Nu ma asteptam la atat de multe reply-uri.
Zicea cineva de ajutor specializat gen psihologi si psihiatri pentru depresie, si apelez la aceasta metoda de 7 ani, insa zecile de pastile pe care am ajut ocazia sa le testez in aceasta perioada si psihoterapiile si multe alte metode, vorbit cu preoti, mers si dat acatiste pe la mai multe biserici renumite din Bucuresti, chiar bioenergeticieni, remedii naturiste de tot felul, florale, reiki, mers si la vrajitoare (si stiu ca am gresit, dar eram disperat si in stare sa incerc orice), toate astea si altele care nu mi le amintesc acum nu au avut nici un efect si ma gandesc ca poate asta e voia Domnului si trebuie sa suport crucea.
Mai zicea cineva ca sunt mandru daca nu ma simt implinit pe plan profesional, personal si social, insa acestea lipsesc cu desavarsire, nu e ca si cum n-as fi multumit de job, de cercul social in care ma invart sau de iubita. Adica in ultimii 5 ani am tot incercat sa tin un servici si nu pot mai mult de cateva zile, orice servici, chiar si om de servici unde spalam vc-uri. Am incercat sa imi fac un cerc (restrans) de prieteni si n-am reusit, ma evita de parca sunt lepros, refuzandu-ma politicos totusi. Pe plan personal am incercat sa imi fac o prietena, dar am primit zeci de refuzuri, si nu ma consider prost sau urat, sunt un om ca oricare altul.
Nu vad in asta decat ori un blestem, ori voia Domnului care daca L-as gasi as zice: faca-se voia ta, Doamne, pt ca nu este dupa cum voiesc eu, ci dupa cum voiesti Tu. Si mi-as duce crucea in continuare daca asa trebuie. Insa nu Il gasesc, si deschisesem si un topic pt asta: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=14800. Sper sa imi ia valul de pe ochi ca sa il pot simti si ''vedea''.
Multumesc inca o data pt cuvintele de ajutor si pt cei care au zis ca se vor ruga pt mine. Faca-se voia Domnului. |
Draga Petre,ma bucur ca speranta ti-a mai revenit,dupa cum spui,pentru ca, atata vreme cat ea traieste in tine este un semn foarte bun,precum si faptul ca esti in cautarea unor oameni care sa te ajute,pentru ca asta inseamna ca iti doresti vindecarea si ca viata ta sa se schimbe in bine ! :)
In privinta ajutorului specializat la care ai apelat,sugestie pe care eu ti-am facut-o,conteaza foarte mult cat de profesionisti erau cei la care ai mers,pentru ca,din pacate,multi au o profesie in acest domeniu,insa putini stiu sa o practice cu adevarat.
Pe de alta parte,insa,nu se cunosc toate datele problemei,este greu de discutat la modul general,iar in acelasi timp este bine sa fii constient de faptul ca,da,duhovnicul,psihologul,psihiatrul,prietenii,f amilia,te pot ajuta sa te ajuti,insa decizia si mutarea finala in ideea de a te vindeca si a-ti face o viata asa cum ti-o doresti iti apartine doar...tie.Si ma intreb,in ce masura te simti pregatit pentru aceasta si crezi in puterea ta interioara de a produce aceste transformari?Sau asteptarile tale se leaga mai curand de o salvare venita din exterior,indiferent ca vorbim despre Dumnezeu,specialisti sau alte persoane?Sigur,nu este nevoie sa imi raspunzi mie,ci doar tie insuti...
Pentru ca,vezi tu,uneori,noi oamenii suntem precum un om bogat,care are la subsolul casei o comoara,insa desi o are,el nu stie asta,ci se zbate in saracie si nici nu crede cand vine altcineva sa ii spuna ca este bogat,ci dimpotriva,o sa il certe pe respectivul spunandu-i "Fugi de aici,in loc sa ma ajuti sa ies din saracie,tu vii sa imi spui ca eu sunt bogat si ma pot ajuta singur?Iti razi cumva de mine?" :) ...cam asa este si cu potentialul pe care Dumnezeu L-a pus in fiecare dintre noi: il avem,insa cum ne poate el ajuta daca nu credem in el?! :) Si atunci cand plecam la drum cu aceste convingeri,psihicul uman are niste modalitati tare stranii de a ne sabota: spre exemplu,exact atunci cand ne dorim mai mult sa fim alaturi de o persoana care ne place sau gasim un job pe care ni-l dorim,cum este cazul tau,facem ceva ca aceste lucruri sa nu se intample sau, daca ele se petrec, sa le pierdem,sa le sabotam,evident nefiind constienti de asta,uneori prin actiuni,atitudini,gesturi,emotii de care nu ne dam seama,dar pe care le transmitem fata de cei din jur si pe care ei le sesizeaza la modul subtil.Magie,blesteme,vraji?Nicidecum...cei din jurul nostru sunt doar oglinda vie a propriei noastre perceptii despre noi insine!Ei reactioneaza doar la mesajele subtile pe care inconstientul nostru le transmite catre lumea exterioara.Si ,desi spunem ca nu facem nimic iesit din comun pentru ca cei din jur sa ne placa sau sa ne respinga,in fapt,acestia nu fac altceva decat sa oglindeasca in noi acceptarea sau respingerea pe care noi o traim in raport cu propria persoana...
Astfel,desi la nivel constient noi ne dorim o altfel de viata,mai buna,o profesie de care sa fim multumiti,viata sociala,o relatie de iubire etc,la nivelul mai profund al fiintei noastre,acest lucru nu se petrece,pentru ca,cel mai probabil ne devalorizam,desi visam la ele,nu credem ca aceste lucruri ni se pot intampla cu adevarat si cu atat mai putin ca noi suntem cei care ni le-am putea aduce in viata noastra,asa ca,mai curand,ne consideram niste victime ale destinului si asteptam acel salvator,indiferent cine ar fi acesta.
Insa,cum ar fi pentru tine,Petre,daca acest salvator ai fi chiar tu insuti? :) Cum arata viata pe care tu ti-ai dori sa o traiesti?Ce anume ai putea aduce nou si concret in ea,ceva ce nu ai mai facut pana acum,insa te-ar ajuta sa construiesti aceasta existenta fericita?Si cum ar arata acel Petre pe care tu l-ai vedea implinit,cu zambetul pe buze,fericit...ce anume ar lasa in urma din vechiul fel de a fi,gandi si actiona?Dar ce ar aduce nou in relatia lui cu el insusi?
Sigur,intrebarile sunt doar pentru tine,nu este nevoie sa le raspunzi pe forum sau mie,insa,ar fi minuant daca ai reusi sa le raspunzi intr-un dialog cu sufletelul tau...:)
O zi cu bucurii si multa speranta iti doresc!