[Daniel777]

După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: "Fraţilor, ce să facem?"
"Pocăiţi-vă", le-a zis Petru, "şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.
Faptele apostolilor 2:37-38

Petru a vorbit şi a transmis, dincolo de cuvinte, la predica de la Rusalii, iubire. "Cum răspunde în apă faţa la faţă, aşa răspunde inima omului inimii omului." (Proverbe 27:19) Un efect al discursului argumentativ este tocmai acesta, jena contraargumentării. Desigur, mai erau acolo şi alţii care nu au fost "străpunşi în inimă" şi se puteau împotrivi lui Petru, dar ar fi devenit ridicoli, în contextul acesta
în care Petru domina prin discursul şi ungerea sa. Petru a captivat o mare mulţime de oameni, care nu numai că au fost impresionaţi, ci au înţeles clar mesajul lui.
Petru le-a vorbit mai ales evreilor care asistau la acea sărbătoare. El începe prin "bărbaţi israeliţi" şi continuă cu "bărbaţi iudei," iar pentru argumentare face apel la profeţii. Pe lângă mesajul verbal, Petru a comunicat prin paralimbaj: prin mimică, prin gesturi, prin tonul vocii; când Petru spunea: "Voi L-aţi răstignit!", nu condamna, ci încerca să-i conştientizeze de vina lor şi să-i facă să înţeleagă vestea bună a iertării lui Isus Hristos. Expresia "Fraţilor, ce să facem!?" ne vorbeşte despre acest feedback identitar. Oamenii folosesc aceeaşi marcă, asemenea lui Petru: "fraţilor", ceea ce dovedeşte apropiere şi încredere.

Sintagma "Ce să facem?" relevă şi alte aspecte:
• sentimentul de culpabilitate pe care aceştia îl trăiau;
• nevoia disperată de iertare;
• validarea discursului lui Petru.
Oamenii au înţeles mesajul lui Petru şi au cerut o soluţie.
Soluţia lui Petru cuprinde trei aspecte:
Convertire - "Pocăiţi-vă" – cuvântul grecesc pentru pocăinţă este metanoia, care înseamnă a gândi diferit, reconsiderarea poziţiei morale, a simţi remuşcare, a gândi după, sau cum spune românul:
"Dă-mi, Doamne, gândul de pe urmă!" Metanoia este modul de gândire potrivit, modul de gândire de care nu îţi pare rău, în urma căruia nu există remuşcare. Nu există viaţă nouă decât după ce gândeşti metanoia. Metanoia este perspectiva care se potriveşte Scripturii, aceasta se înnoieşte zilnic după Cuvânt, "Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită." (Romani 12:2)

Confirmare – "Botezaţi-vă!" Cuvântul grecesc pentru botez este baptizo, care înseamnă a scufunda, complet ud. Acest termen este folosit în Noul Testament doar pentru a descrie ritualul de abluţiune (de curăţire, de iniţiere).

& Şi El S-a botezat... Un evreu cucernic vine tare îngrijorat la rabinul său. "Rabi, mi s-a întâmplat o mare nenorocire. Fiul meu s-a dus la creştini şi s-a botezat. Vino vorbeşte cu el, convinge-l să se întoarcă la credinţa noastră strămoşească." Rabinul îi răspunde lăsând capul în jos: "Cum crezi că voi putea să-l conving pe fiul tău, când nu l-am putut convinge pe al meu? Şi eu am avut un fiu... şi el s-a dus la creştini şi s-a botezat." Evreul exasperat izbucneşte: "Dar Yahweh, Dumnezeul nostru, ce spune?" "Ce să spună? Şi El a avut un Fiu, şi El S-a botezat..." &

Botezul nu te mântuieşte, dar fără botez nu poţi fi mântuit. Dacă vei crede în Isus, trebuie să faci botezul. Acest act fizic este important pentru confirmarea naşterii tale din nou înaintea credincioşilor. Odată ce ai împlinit acest act, te vei simţi părtaş în totalitate la Biserica lui Hristos şi vei avea toate beneficiile de fiu al lui Dumnezeu. Desigur, poți argumenta că au fost oameni care au fost mântuiți și fără botez. De exemplu, tâlharul de pe cruce. Da. Dar tâlharul era pe cruce când a avut momentul de pocăință și încredere în Hristos. Ce te face pe tine să crezi că vei fi în aceeași postură? Botezul este o dovadă de ascultare, iar dacă o viață întreagă nu ai ascultat de Dumnezeu ca să face să crezi că în ultimele momente ale vieții tale vei dovedi mai multă ascultare? Frica de moarte vei spune! Și să presupunem că vei avea disponibilitatea, cine îți garantează că vei avea și posibilitatea? Totuși, să presupunem că vei avea posibilitatea… nu ți se pare că ești parșiv cu Dumnezeu? Tu te aștepți ca El să fie Bun cu tine în timp ce tu ești sfidător.
Consacrare – "... şi apoi veţi primi făgăduinţa Duhului Sfânt." Odată ce ai devenit creştin, Dumnezeu te echipează pentru a fi un martor al Lui. Viaţa creştină o putem trăi numai cu ajutorul Duhului Sfânt, care ne echipează, ne iluminează, ne sfinţeşte, ne mângâie, ne ajută în rugăciune… Orice creştin trebuie să dorească experienţa Rusaliilor. Nu poţi fi martor al lui Hristos fără experienţa "pogorârii Duhului Sfânt" peste viaţa ta. Acest fapt nu este opţional, ci unul imperativ. Duhul Sfânt te consacră pentru lucrare. "Darul Sfântului Duh" este o promisiune a lui Dumnezeu, iar El nu poate minţi.

Afirmații despre botez.

* Botezul fără pocăință este doar ritual.
* Botezul fără credința în Hristos cel înviat din morți este doar exercițiu spiritual.
* Botezul nu este sfârşitul vieţii de creştin, ci începutul ei.
* Nu îţi trebuie o experienţă mistică pentru a te boteza, ci ascultare de Dumnezeu.
* Botezul nu te face creştin, arată că ai devenit creştin.
* Botezul nu este doar un act exterior, ci este şi un angajament interior.

Botezul nu este doar un simbol al mântuirii, ci şi un simbol al părtăşiei și al integrării în Biserica Locală.