[CristianR]

Depopularea este, într-adevăr, o dramă. N-ar fi dacă motivul pentru care se nasc tot mai puțin copii ar fi virtutea, iar nu păcatul, asceza și nu desfrâul.
Nu știu câți s-ar apuca, totuși, să dea naștere la (mulți) copii din patriotism.

Este vorba, evident, de o criză, gravă, a familiei, care își are sursa în pierderea rânduielilor de viață creștinești; deci în slăbirea credinței adevărate, care rostuiește viața într-un mod specific ei.

Nu cu multe generații în urmă, și mai ales la țară (unde sufletele erau mai curate), rânduiala era ca tinerii să se căsătorească de timpuriu, fără a avea alte legături înainte, iar apoi să dea naștere la copii, fără a recurge la avorturi. Viața era adesea grea, dar nu lipsită de frumusețe, de curăție, de putere și, mai ales, de sens.

Acum aproape nimic din educația copiilor/tinerilor nu îndeamnă către familie. Chiar și cei de la țară își încep viața sexuală devreme și se căsătoresc, dacă o mai fac, târziu. Iar păcatele de dinainte de căsătorie își pun în mod dramatic amprenta pe aceasta, legătura dintre soți nemaifiind trainică, devenind relativă, mereu în pericol de a se destrăma. Celălalt nu mai este unic, nu mai e de neînlocuit, poate oricând să devină un oarecare.
Iar dacă lipsește credința, soții nu caută să trăiască după voia lui Dumnezeu, ci după propria plăcere sau nevoie; caz în care copiii pot reprezenta un inconvenient, un disconfort.

Nu știu dacă efortul Bisericii de a-i învăța pe tineri cât de importantă este curăția și cum să se pregătească pentru a întemeia familii creștine este suficient de mare. Poate că este; poate profesorii de religie știu să-i sfătuiască.

Însă buna și dreapta învățătură are un mare și prea puternic dușman în educația lumească obișnuită, în mass-media, în mediul online. Dacă în trecut deveneai bărbat pe la 20 de ani, când terminai armata, dobândind totodată și o maturitate a gândirii, acum poți ajunge pe la 40 de ani un „băiat” pasionat de jocuri pe calculator, purtându-te și îmbrăcându-te ca un adolescent.

Modul de viață cu rânduială sfântă, propus de Biserică, este atât de deosebit de cel al lumii, încât este cu neputință să le împaci pe amândouă. Fără un discernământ bine exersat, stând pasiv în fața televizorului ori a calculatorului/smartfonului n-ai cum să fii/devii un bun creștin.

Postul, în zilele noastre, trebuie să includă îndeosebi reținerea de la mijloacele astea de acaparare a gândurilor, preocupărilor, spiritului în cele din urmă. Și, pe lângă reținerea de la cele rele și ucigătoare de suflet, să nu uităm că trebuie să și rodim, căci dacă rămânem sterili vom fi, la Judecată, tăiați și aruncați în foc.
Să nu fie!