[MineaPeter]

Hristos S-a înălțat și din partea mea!

Adevărul este că într-adevăr există oameni care iubesc tare mult animalele și nu își respectă semenii cum se cuvine. Iar adorația sau obsesivitatea asta față de așa-zisele „dobitoace” este categoric nelalocul ei. Oamenii sunt coroana creației Domnului, nu animalele!

De pildă, pot să fie femei care avortează sau își urăsc copiii din pântece (dacă sunt obligate să îi nască) și care, în schimb, se refugiază compulsiv în creșterea de pisici sau câini ori altceva (eventual chiar și castori, cine știe).
Era odată o femeie care o luase pe căi greșite de foarte tânără (legături cu bărbați cu bani, viață imorală în general), părinții ei au murit pe rând după supărarea și nebunia vieții (și aceasta tot un fel de crimă putem să o considerăm, chiar dacă nu în sensul penal), și care când s-a pomenit însărcinată (avea uter infantil) și-a urât din suflet copilul din pântece, s-a bătut cu pumnii în burtă strigând „Eu nu-mi doresc acest copil!” și, într-adevăr, nu și-a iubit cu adevărat copilul nici după, a încercat să îl vândă la străini în 1990, prin adopție (dar bunica paternă a fost pe fază, ea ținând practic loc de mamă pentru copilul acela), ba a mai și avortat pe urmă, retezându-i acestuia șansa de a avea măcar o soră mai mică, dar continuând goana după alți bărbați, imoralitate, bunăstare pământească, plus nerespectând fidelitatea căsniciei (NU a vrut să se cunune la biserică, nota bene) și... crescând multe pisici în special! Imaginați-vă că băiatului ei ea i-a zis odată „Mai bine cresc zece mâțe”.

Iar într-o vreme ea avea circa 10-12 pisici acasă și o cățea caniș negru, care a trăit aproape 15 ani, iar când aceasta a murit, femeia respectivă a postat pe Facebook „Dummezeu* (sic!) să-ți odihnească suflețelul, iubita mea Lisuca! Într-o zi vom fi din nou împreună pentru totdeauna!”. Vă dați seama?!

*În germană, dumm înseamnă prost. Femeia respectivă a trăit de mică cu limba germană, a studiat și-a lucrat pe nemțește, a și emigrat în Germania. Așa că greșeala de ortografie de mai sus poate fi o aplicare involuntară a proverbului „Gura păcătosului adevăr grăiește”.

Și deci așa cu dragostea de animale și lipsa de respect față de semeni. Copilul născut de această femeie a fost dereglat de mic, distrugea jucării, rupea cărți, citea cu nesaț crimele din ziare și alte răutăți (reale sau nu) despre viețile altora, nu se împrietenea cu oamenii, era auto-izolat într-un „univers propriu” idolatru, L-a înjurat pe Dumnezeu de foarte multe ori la viața lui (nici nu împlinise încă opt ani când a făcut-o prima dată), iar când a mai crescut a adoptat și el o viață desfrânată... în izolare. Tatăl și bunica lui au murit în împrejurări suspecte, fiind posibil ca și el să fi contribuit la cele două morți, măcar prin faptul că le-a întors spatele. Practic el este un adult sociopat, cu posibile tendințe criminale și un real pericol pentru cei din jur, un blestemat care trebuie ori să trăiască izolat, ori să moară mai repede - eventual de mâna altuia, dar și acela ar fi un păcat al crimei - și apoi să ajungă în Iad, cu perspective sumbre inclusiv la Judecata de Apoi, unde ar trebui să stea pe partea stângă, înainte de a fi pierdut pe vecie. Asta și pentru că mama sa, care a iubit așa de mult animalele, NU L-A DORIT ÎN TIMPUL SARCINII!

Femeile au o răspundere cumplită atunci când își poartă copiii în pântece - în funcție de ceea ce fac ele, pot să apară oameni mai normali sau... mai psihopați, precum pierdutul acela care este neîmpăcat cu Dumnezeu și cu semenii. Se știe bine că dacă o gravidă fură un fruct, copilul va avea semn din naștere în forma acelui fruct. Sau mai grav... dacă copilul primește ură, poate că nu va avea semne „fizice”, dar sufletul său sigur va avea semne rele din naștere!

***
Așadar, dragostea bolnavă a oamenilor față de animale chiar există, părintele Vulcănescu are dreptatea sa, iar cei care iubesc așa animalele pot inclusiv să aibă, pe lângă propriile suflete mutilate, o mare povară a răspunderii pentru răul făcut altor oameni sau de către aceia. Astfel că anatema aceea chiar ar merita introdusă în tipicul liturgic al Bisericii - ea sancționează un corolar al încălcării poruncii cu chipul cioplit. Iar cine trădează Poruncile Domnului merge din rău în mai rău și cauzează alte și alte păcate, cum vedem și mai sus.

Cinste părintelui Matei Vulcănescu!