[georgeval]

În prealabil postat de doarunom

Salutare... am deschis acest topic cu speranta ca voi primi niste sfaturi... eu de cand ma stiu am incercat sa fiu un om bun, sa ii ajut pe altii ori cu o vorba buna ori cu o fapta buna, am incercat sa ii iubesc.. dar nu stiu ce se intampla ca patesc numai rau, parca totul e impotriva mea, nici in casa nu mi-e bine, nici in societate nu-mi gasesc locul. Am inceput sa am din ce in ce mai des crize de furie si de multe ori ma intreb de ce pe unii Dumnezeu i-a facut blanzi si intelegatori iar altii n-au putere sa faca fata incercarilor.. pentru mine e clar ca viata e o incercare, un test pe care il treci, ori il pici... mi-e tare frica ca eu nu fac parte din alesii lui Dumnezeu si de aceea primesc tot felul de piedici... acum putin timp am visat ca fugea lucifer dupa mine si ma punea sa zic ca el e tatal meu si eu ii ziceam ca nu, Iisus Hristos e tatal meu si tot ma alerga, parca nu mai puteam sa scap de el.. asta nu a fost singurul vis ciudat, am avut zeci de vise cu demoni care fugeau dupa mine dar din cate tin minte nu m-au prins niciodata, uneori le faceam cruce si dispareau. Eu incerc sa am credinta puternica si sa lupt cu ispitele dar tot timpul esuez si cad prada nervilor... nu stiu cum sa fiu mai cumpatata si sa nu mai imi ies asa din fire.. sunt sigura ca Dumnezeu ma iubeste asa cu bune si cu rele dar mi-e frica ca nu am sa ajung niciodata la inaltimea asteptarilor Sale.. macar sa fiu ca talharul de pe cruce Pacate am destule insa cel mai mare pacat al meu e mania.. cum sa ma indrept? invatati-ma

Cred ca raspunsul ni-l ofera Sfantul Siluan "Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui". In prima parte este smerenia iar in a doua este credinta si nadejdea ca Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului.