si mie imi place/ placea mult sa citesc... e adevarat insa ca in copilarie si adolescenta citeam muuult mai mult decat acum, cand mai tot timpul il am ocupat cu serviciul, casa si un minim de socializare.

imi aduc aminte cand eram f. mica si inca nu stiam sa citesc, seara inainte de culcare, frate-meu (cu doar 1 an mai mare ca mine!) imi citea "Povesti nemuritoare" --- ce mult imi placeau cartile acelea de povesti, oare de ce nu se mai gasesc si acum? ar fi mai indicate decat tot felul de bazaconii care se pun azi in circulatie pentru bietii copii.

da, iar in privinta literaturii obligatorii de scoala, la un moment dat ma specializasem in a comenta carti pe care le citeam pe diagonala... noroc ca mai vorbeam si eu cu colegii si ma mai puneam in tema, de luam numai note mari la lucrarile de control. totusi, ca sa nu zic ca eram chiar pe dinafara, am citit da capo al fine unele carti din programa scolara; cartile lui Camil Petrescu mi-au placut cel mai mult.

da, apoi au venit anii studentiei la Iasi, oras cu pretentii culturale in care mai gaseai si carti bune chiar daca nu aveai relatii pe la librarii. si apoi anii de dupa Revolutie, cand se tiparea la greu si apareau tot felul de titluri pe care in vechiul regim nu credeai ca ai sa le vezi vreodata pe piata. In perioada aceea mi-am cumparat prima Biblie (a lui Cornilescu, nu cea ortodoxa, dar pe vremea aceea nu reuseam sa fac diferenta) si am primit de la mama unei bune prietene "Pelerinul roman", cartea care mi-a deschis gustul spre cele ale sufletului, nebagate in seama pana atunci.